Tacerea Preotului Zaharia

In lume exista doua puteri sau, mai bine zis, lumea are doua puteri.
Prima putere a lumii consta in a duce vorba de colo-colo, a trancani vrute si nevrute, lucruri stiute si nestiute, insemnate si neinsemnate, intime sau inutile, ingrozitoare sau obisnuite. Atata putere de trancaneala are lumea, pare malefic ceea ce constat, incat se uita de unde s-a plecat si unde s-a dorit, daca s-a dorit, sa se ajunga.

La fantana, la banca din fata casei, la colt de ulita, la moara, la stadion, la bodega, la piata, - iata pentru romani, cateva locuri de trancaneala, fiind foarte greu sa le inventariem pe toate. Astazi, aceste lucruri sunt incununate de inca unul: televizorul.

Doar schimbi canalul si . ai trancaneala din belsug. Canalele nu-si dezmint menirea: locuri de conectare a tuturor murdariilor. Si poporul il astepta pe Zaharia si se mira ca intarzie in altar (Luca 1, 21).

O a doua putere a lumii, din cele multe, este aceea de a tacea. Exista realitati pe care le vezi, le percepi si nu poti sa le povestesti nimanui, nici chiar tie insuti, savarsind prima forma a tacerii, uitarea; exista lucruri pe care nu le vezi decat pe intuneric, secrete care valoreaza cat toate adevarurile strigate in gura mare si abia atunci atingi forma suprema a tacerii, mirarea (minunarea).

Intre cele doua puteri ale lumii acesteia, trancaneala si tacerea, de cand ne nastem si pana murim, cu un ochi, parca, tagaduim, iar cu celalalt marturisim. Preotul Zaharia cere semn cunoasterii intreband ingerul: dupa ce voi cunoaste aceasta?, la fel va proceda si Fecioara Maria: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? (Luca 1, 18, 34). A tagadui in tacere inseamna a-ti asuma tot adevarul pana la plinirea lui. Si cand a iesit nu putea sa vorbeasca si ei au inteles . si el le facea semne ca a ramas mut. (Luca 1, 22). Biserica Ortodoxa Romana, in perioada comunista, a facut o multime de semne ca nu poate vorbi. Unii au inteles, altii nu. Ingerii si tacand si cantand, se roaga lui Dumnezeu. Tacerea celor curati este rugaciunea, taina veacurilor viitoare; iar cuvintele sunt uneltele acestei lumi – marturisirea Sf. Isaac Sirul (Filocalia X, 450, 474).

Mergand in Parohia in care m-a trimis Arhiereul, in 1987, dupa cateva duminici, un consilier batran, mosul Toma Marisescu, om trecut prin temnitele comuniste, m-a chemat deoparte si mi-a zis: Parinte, predici frumos si cu mult curaj, dar, sa stii ca celor de la puterea de acum nu le convine, mai bine taci, ca daca nu, mi-e teama ca astia sunt in stare sa faca si clopotul Bisericii sa taca!

In fiecare an, la 24 iunie, praznuind Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, recitim o fila hristologica din istoria mantuirii. Acum, din Tacere se naste Marturia; acum, din Tacere se naste Glasul celui ce striga in pustie; acum din calea batatorita de Intuneric se naste Inaintemergatorul Luminii; acum Nasterea devine Trimitere: fost-a Om trimis de la Dumnezeu . sa marturiseasca despre Lumina (Ioan 1,7).

Profetii traiesc in mijlocul nostru. In 1964, eliberat din inchisoare, olteanul nostru Petre Pandrea marturisea: Va veni si anul 2000, cand, va incepe reconstituirea etapelor, atmosferei, echipierilor, demonilor, sfintilor, precursorilor, mosilor si stramosilor.

Din tacerea veacurilor, Preotul Zaharia, tinandu-si copilul tagaduit in brate, prooroceste azi: iar tu, pruncule, . vei merge inaintea fetei Domnului . sa-i dai poporului cunostinta mantuirii prin iertarea pacatelor, prin milostivirea milei cu care Rasaritul-cel-de-Sus ne-a cercetat . ca sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.
Pacea a insemnat intotdeauna mai mult tacere, decat vorba. Sa ne bucuram, astazi, de tacerea Preotului Zaharia.

Preot Sever Negrescu

 

.