Binele de azi trebuie sa ne trezeasca la cainta pentru lipsa binelui de ieri.
Intreaga noastra viata pamanteasca, de la nastere si pana la cea din urma suflare a noastra, va arata la sfarsit ca un singur act concentrat. Continutul si calitatea ei se vor revela intr-o fractiune de secunda. Sa ne imaginam un pahar din cel mai limpede cristal, plin cu apa. O singura privire ne...
La ușa milostivirii Tale bat, Doamne; trimite-mi ajutorul Tău pornirilor mele împrăștiate, otrăvite de mulțimea patimilor și puterea întunericului. Stârnește în mine străpungere și căință la vederea rănilor din mine, măcar că ele nu vor fi pe măsura păcatelor mele, căci dac...
Am să vă istorisesc acum o poveste veche italiană din Evul Mediu. In fosta împărăţie a Bizanţului, trăia pe vremea împăratului Mauriciu un tâlhar fioros care nu ştia ce-i mila, nici legea dumnezeiască sau omenească şi care, împreună cu o ceată mică, se întărise pe un munte, de...
Chiar când facem un bine, trebuie să ne căim, pentru că aceasta ne arată că îl puteam face şi mai înainte, iar dacă nu l-am făcut, suntem vinovaţi. Binele de azi trebuie să ne trezească la căinţă pentru lipsa binelui de ieri.
In Sfanta Evanghelie de astazi , Mantuitorul nu vorbeste in general, nu face o minune cu un tanar, nu mangaie un parinte, ci prezinta imaginea cea mai interesanta, cea mai exploziva si in acelasi timp vulnerabila din viata: tineretea.
Candelă sufletească așteaptă lumină, cu rugă ce se scurge-n roua din privire. Când brațul tremurând la Tine se închină, Doamne, să mă acoperi cu dumnezeire
Cainta este parerea de rau sau regretul pentru pacatele savarsite. Este o durere a sufletului pentru pierderea comuniunii cu Dumnezeu, cu semenii, cu Biserica. Ea este o conditie necesara pentru iertarea pacatelor, asa cum reiese din
Sfatuirea cu sine si cainta pentru ratacirile de la telul vietii, nevoia de a te indrepta si purifica, de a-ti descoperi ranile si problemele unui om al lui Dumnezeu, starea aceea unica pe care o incerci cand auzi
In literatura monahala, metania apare ca un obicei curent, intim legat de conditia de cainta perpetua proprie monahilor. Desemnata prin expresia "a pune metanie", se pare ca aceasta practica a inlocuit treptat ingenuncherea, mai arhaica
Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta! Te iubesc, sporeste-mi dragostea! Ma pocaiesc, fa-mi cainta sa prisoseasca! Te slavesc ca pe intaiul meu inceput! Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea
Rugaciune pentru izbavirea de vrajmasi - Doamne, invata-ma sa-Ti cunosc marirea si bunatatea. Da-mi inima curata si lesne iertatoare si cainta pentru supararile ce-am facut altora. Fa sa am dragoste crestineasca si sa pot rabda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea lor.
Exista un post binecuvantat si unul demonic. Postul care este tinut cu slava desarta, mandrie si egoism, este diavolesc. Sfantul Grigorie Palama spune ca postul care nu este tinut intr-o atmosfera duhovniceasca, care include cainta, frangerea inimii si asa mai departe, "isi are mai degraba...
Traducerea cuvantului metanoia prin pocainta demonstreaza ca pentru a inainta inspre dragostea lui Dumnezeu este nevoie de o nemultumire de sine, de o neincetata cainta pentru faptele si pentru gandurile care denunta puterea dependentei, ca schimbarea mintii inseamna mai intai de toate constiinta...
Fara smerenie, cainta si rugaciune nimic nu poti sa faci: tot lucrul duhovnicesc se destrama, toata virtutea-i desarta. Ispitele vin de la diavoli si pururi vom fi razboiti de ei, dar cum ii simtim ca musca, sa-i lovim si sa le taiem capul. Ispitele vor dainui, dar nu in suflet, ci in afara lui.
Monahul este omul Evangheliei, aceasta inseamna ca el este o fiinta umana care insetoseaza dupa mantuirea in Hristos cel inviat. Radacinile vietii monastice se afla in cainta si credinta, intr o continua metanoia inauntrul careia el traieste realitatea caderii naturii umane precum si noua realitate...
Incepe timpul Postului Sfintelor Pasti, timp de pregatire in vederea invierii. Aceasta minunata intocmire corespunde conceptiei de temelie a crestinismului ca viata urmeaza dupa moarte, ca bucuria trairii adanci, curate si durabile in duh urmeaza dupa cainta si suferinta.
Am pacatuit inaintea Domnului! Am pacatuit la cer si inaintea Domnului, ce voi face eu acum? Cainta puternica, lacrimi multe, umilinta, mila si iertare de la Dumnezeu milostivul. Fii tare si curajos! Sa nu te temi, nici sa te spaimantezi, caci Domnul Dumnezeul tau
Din Duminica trecuta, a Fiului Risipitor, am putut cunoaste marea bunatate a lui Dumnezeu fata de om, indelunga lui rabdare, iertarea celui ce ratacise pe cai straine si pacatoase. Nemarginita iubire a lui Dumnezeu trebuie sa ne umple inimile de bucurie si de nadejde, fiindca oricat am fi fost de...
Pocainta fara post este neputincioasa.
Acum 18 ani, tot în timpul Postului Mare, m-am mărturisit pentru prima dată înaintea celui ce îmi este şi acum duhovnic. Student fiind la Filosofie, la scurt timp după momentul de trezire la Viaţă (de convertire, practic, chiar dacă, propriu-zis
Scopul postului nostru este pregătirea pentru primirea fără de osândă a Sfintelor lui Hristos Taine, pentru primirea Domnului însuşi, Care spune: Cel care mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el
Pentru toate păcatele omeneşti, înaintea Ta, mult milostive, mă căiesc. Iată, sămânţa păcatului se află în sângele meu! Prin strădania mea şi cu mila Ta, înăbuş acest răsad rău zi şi noapte. Ca să nu iasă neghină, ci grâu curat pe ţarina Domnului.
Priveste mai des in inima ta, coboara-te in adancul ei (adanca este inima omului);scoate la lumina limpede a constiintei tot ce e rau in ea, si cu suspine de parere de rau sau cu lacrimi amare de cainta schimba tot raul ce se ascunde in adancul inimii