Dumnezeu a pus tristetea in noi. Dar nu ca sa ne facem rau, la vreme si in situatii nepotrivite, distrugandu-ne astfel sanatatea sufletului si a trupului, ci ca sa dobandim prin ea cat mai mult folos duhovnicesc. De aceea, nu trebuie sa ne intristam atunci cand patim ceva rau, ci atunci cand...
Pentru nimic altceva sa nu va mahniti, decat pentru pacatele voastre.
Mâhnit este duhul meu în mine şi inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu. David vrea să spună aici Duhul meu a fost cuprins de accedie, adică de tristeţe, de mâhnire, de lipsa poftei de viaţă, de tulburare.
Sfintii Parinti incadreaza tristetea in randul patimilor principale care muncesc si il stapanesc pe om. Spre deosebire de toate celelalte patimi tristetea paralizeaza inima si o face incapabila de a mai simti orice bucurie. Cel stapanit de tristete isi pierde interesul pentru activitati obisnuite
In Rai, omul nu cunostea tristetea. Aceasta a aparut in urma pacatului adamic si este legata de starea de cadere in care se afla omul. Ea nu tine deci de natura primordiala si fundamentala a omului. Totusi, cu toate ca este o urmare a greselii lui Adam
Nelinistea este mahnirea proiectata in viitor. Simtind o neliniste nedeterminata, pericole indecise, omul asteapta incordat sa i se intample ceva rau sau chiar o catastrofa. Oamenii cu un nivel ridicat de neliniste (anxiosi) reactioneaza foarte prost la un astfel de stres. Ei si asa sunt...
In timpul cand te cuprinde frica si mahnirea, roaga-te lui Dumnezeu si primeste cel mai bun leac impotriva tuturor necazurilor. Iar cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenlilor; adevarat gr...
Suparam atat pe cel apropiat, cat si pe cel indepartat. Si nu doar ca suparam, dar ne si despartim de ei in suparare. Si mai grav este ca uneori chiar asta cautam din intalnirile cu ei. Si daca am reusit sa-i suparam, nu plecam de langa ei linistiti. Dimpotriva, plecam tulburati. Pierdem din vedere
Cu chipul aplecat Iti intr-un Casa, Si nu-ndraznesc sa imi ridic privirea, Caci poate ochii mei Iti par de gheata, Iar chipul imi tradeaz-acum mahnirea.
Sfantul Ioan Casian, intr-un cuvant despre tristete, aminteste urmatoarele posibile cauze: Tristetea poate fi urmarea unei manii sau a unor nereusite materiale, a unei pofte ori datorita imboldirilor diavolesti. Ea poate veni pe neasteptate, din redesteptarea unor patimi, dorinte nesabuite sau...
Dumnezeu nu de alta ne-a dat intristarea, ci numai din pricina pacatului, si El a dovedit aceasta prin insasi experienta lucrurilor. Cand e vorba de pierdere de bani, de moarte, de boala, sau cand dau peste noi alte necazuri, noi, mahnindu-ne si indurerandu-ne
Ca fii ai lui Dumnezeu, am indraznit sa spun la cat mai multi si de o pozitie de strategie duhovniceasca in lupta noastra cu cel din afara, diavolul. Neputinta lui mare asupra noastra este ca noi suntem si dorim mult sa fim cu Dumnezeu. Diavolul tinteste acest mare obiectiv, sa ne desparta de...
Nimeni niciodata nu a fost deprimat avand libertatea si straduinta infranarii. Dimpotriva, multime de pacatosi care au cazut in felurite pacate trupesti au cazut deprimati din pricina nestapanitei placeri. Infranarea are ca plata bucuria. Omul desfatat de placeri are ca plata a placerii mahnirea si...
Omul care se afla in suparare arata ca nu intelege bine intamplarile pe care le traieste sau prin care trece si nu stie sa vada intelepciunea cea de multe feluri ale lui Dumnezeu in viata lui de zi cu zi.
Tristeţea, după mărturia lui Marcu Ascetul, este o cruce duhovnicească, trimisă nouă spre curăţirea de greşelile din trecut. Tristeţea provine şi din alte cauze: din cauza iubirii de sine jignite sau din cauza a ceva ce nu se întâmplă precum vrem noi
Rugându-te pentru întreaga fire omenească, întru Duhul Sfânt ai văzut suferinţa şi sfâşierea femeii care îşi tăiase venele şi ai vestit celui pe care l-ai vindecat de ochi să-i vină degrabă în ajutor. De aceea, te rugăm, Preacuvioase Părinte Efrem, să ne miluieşti şi pe noi...
Uneori intrăm într-o noapte întunecată a sufletului, unde Dumnezeu pare cât se poate de îndepărtat de noi. Aceasta este însă o iluzie, fiindcă Dumnezeu este mai aproape de noi decât propria noastră răsuflare. Astfel de perioade sunt îngăduite de Domnul pentru a ne apropia şi mai...
Daca cineva il tine minte pe fratele care l-a mahnit, suparat sau ocarat, trebuie sa-si aduca aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos, sa-l priveasca drept un binefacator. Caci daca te mahnesti in asemenea imprejurari e pentru ca sufletul tau este bolnav. Caci daca n-ai fi bolnav, n-ai
Sfinte Părinte Efrem, inima mea e sfâşiată de durere şi de amărăciune şi nu ştiu ce cuvânt să aduc înaintea ta Nimic nu mă mai bucură în această viaţă şi poverile şi suferinţele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare şi cumplit de amară. Nu-L mai desluşesc pe...
După cum orice creştin are datoria de a face tot ce-i stă în putinţă spre a-şi redobândi pacea inimii atunci când şi-o va pierde, tot aşa să ştie că nu este nici drept, nici înţelept ca orice întâmplare de pe lumea aceasta, de care va avea parte, să-l lipsească de această pace...
La o mănăstire s-a făcut masă după sfânta slujba la care lua parte tot soborul. Un frate străin a intrat şi el în sala de mese şi se ospătă cu fraţii. Economul mănăstirii, intrând în trapeză, l-a zărit şi a spus: Cine te-a poftit aici? Cum îndrăzneşti