Soldatul lui Hristos să se ferească cu toată puterea de tulburări şi supărări, dacă voieşte a lupta cu sorţi de izbândă împotriva vrăjmaşilor
După cum orice creştin are datoria de a face tot ce-i stă în putinţă spre a-şi redobândi pacea inimii atunci când şi-o va pierde, tot aşa să ştie că nu este nici drept, nici înţelept ca orice întâmplare de pe lumea aceasta, de care va avea parte, să-l lipsească de această pace sau să i-o tulbure. Intr-adevăr, să ne întristăm din pricina păcatelor noastre, dar cu o durere împăcată, în chipul despre care am vorbit de multe ori până acum.
Şi aşa, fără a ne tulbura inima, să compătimim, cuprinşi de o stare evlavioasă de iubire, pe orice alt păcătos şi să plângem, cel puţin lăuntric, să jelim din pricina greşelilor sale.
Celelalte lucruri, ce ni se pot întâmpla, grele şi chinuitoare, precum boli, răni, moartea rudelor, epidemii, războaie, incendii şi alte rele asemănătoare, chiar dacă de cele mai multe ori lumea le respinge, de vreme ce zguduie firea omenească, este totuşi cu putinţă ca, prin harul lui Dumnezeu, nu doar să le îndurăm, ci şi să le voim, să le iubim, ca pe nişte pedepse îndreptăţite - pentru cei nelegiuiţi, şi ca prilejuri de lucrare a virtuţilor - pentru cei buni; că propunându-ne asemenea scop vom ajunge să fim deopotrivă şi pe placul Domnului şi Dumnezeului nostru, Carele ni le trimite; şi pe urmele voii Lui vom dovedi cu inimă calmă şi împăcată toate mâhnirile şi chinurile vieţii de acum.
Şi fii convins că orice supărare şi tulburare ale inimii nu sunt plăcute ochilor dumnezeieşti; că de orice fel ar fi aceasta, de fiecare dată este însoţită de nedesăvârşire şi întotdeauna îşi are originea într-una dintre rădăcinile cele rele ale iubirii de sine (egoismului nostru).
De aceea să ai o strajă care să stea de-a pururi neadormită şi, de îndată ce va vedea ceva ce te-ar putea tulbura şi supăra, să-ţi facă semn şi să-ţi dea de ştire, ca să pui mâna pe arme spre a te apăra, cugetând că toate acele rele, ca şi multe altele, asemănătoare, chiar dacă în afară şi la treapta simţităţii le resimţi ca rele, adică vătămătoare, de fapt, nu sunt cu adevărat rele, nici nu le stă în putinţă să ne lipsească de Binele adevărat şi că, totodată, toate acestea sunt poruncite sau îngăduite de Dumnezeu, pentru scopurile deja pomenite, drepte şi în interesul nostru, dar şi pentru altele, încă necunoscute, fiind mai presus de orice îndoială preadrepte şi preasfinte.
Şi dacă în faţa oricărei întâmplări supărătoare şi potrivnice, îţi vei păstra inima uşurată şi împăcată, vei putea să ai parte de mult câştig; dar dacă se va tulbura, orice lucrare şi nevoinţă duhovnicească vei încerca, nu-ţi va aduce decât un rod foarte neînsemnat sau chiar nimic.
Imi îngădui să afirm că, atunci când inima se tulbură şi se zbuciumă, este supusă de fiecare dată diferitelor lovituri şi războaie din partea vrăjmaşilor; iar când suntem tulburaţi,
nu putem vedea şi desluşi bine drumul cel drept şi calea cea sigură ale virtuţii.
Sfantul Nicodim Aghioritul
Fragment din cartea "RĂZBOIUL NEVĂZUT", Editura Sophia
Cumpara cartea "RĂZBOIUL NEVĂZUT"
-
Incercari de a trata mania
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Mania
Publicat in : Editoriale -
Nu te mania
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Mania - "ucigasa dragostei"
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Mania cea buna si mania cea rea
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.