
Cu chipul aplecat Iti intr-un Casa,
Si nu-ndraznesc sa imi ridic privirea,
Caci poate ochii mei Iti par de gheata,
Iar chipul imi tradeaz-acum mahnirea.
Si Iti vorbesc in gand, profund si-n soapta,
Sa nu auda nimeni ce-i in suflet,
Caci Tu m-auzi, prin glasuri si cantare,
Si numai Tu poti darui un zambet.
Si tot vorbind asa, putin pierduta,
O mangaiere calda simt pe spate,
Si prind curaj sa Iti arat privirea,
Sa cred ca tot ce vreau acum, se poate.
Si ma ridic zambind, privind spre Tine,
Si-Ti multumesc, cum n-am facut vreodata,
M-ai ascultat si azi, ca si aseara,
Iar maine o vei face inc-o data!
Adriana Stan
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.