Sfantul ierarh si marturisitor Sava Brancovici, mitropolitul Transilvaniei

Dupa inlaturarea lui Ilie Iorest din scaunul de mitropolit al Transilvaniei, in 1643, soborul protopopilor romani ardeleni a ales in locul sau pe ieromonahul Stefan (din botez Simion), din manastirea de la Alba Iulia. In timpul pastoririi lui s-a tiparit Noul Testament de la Alba Iulia, in anul 1648, prima editie in romaneste, cu o impresionanta prefata, scrisa probabil de mitropolit, in care se punea problema unitatii limbi romanesti.

In vara anului 1656, dupa moartea lui Simion Stefan, in scaunul vacant a fost ales protopopul vaduv Simion Brancovici din Ineu (jud. Arad). Spre deosebire de alti mitropoliti din trecut, viata lui este destul de bine cunoscuta, dintr-o Cronica scrisa de fratele sau, invatatul Gheorghe Brancovici. Din aceasta Cronica aflam ca viitorul mitropolit facea parte dintr-o veche familie sarbeasca, se pare, originara din Hertegovina. Pe la sfarsitul secolului al XVI-lea, aceasta familie s-a refugiat in partile Aradului, din pricina expansiunii turcesti; traind vreme indelungata printre romani, familia respectiva s-a romanizat. Din sanul ei s-au ridicat cativa episcopi care au pastorit la Ineu (jud. Arad), numit pe atunci Ienopole: Matei, apoi fiul sau Sava si Longhin, hirotonit "mitropolit" de catre patriarhul Chiril Lucaris.

Viitorul mitropolit al Ardealului s-a nascut in jurul anului 1620, in Ineu, primind la botez numele Simeon. A invatat carte in casa parinteasca, apoi a calatorit prin Ungaria, Serbia, Bulgaria si, in cele din urma, s-a indreptat spre manastirea Comana, din Tara Romaneasca, unde se retrasese vladica Longhin, fratele tatalui sau. Desigur, acolo si-a completat si invatatura. Afland de moartea tatalui, a doi frati si a unei surori, s-a reintors acasa, s-a casatorit, a avut copii, dar acestia i-au murit de mici. Intre timp a murit Gheorghe Brancovici, protopopul Ineului, o alta rudenie. Credinciosii de acolo l-au rugat atunci pe tanarul Simeon sa-si inchine viata slujirii lui Dumnezeu ca preot-protopop. Raspunzand la staruintele acestora a plecat in Tara Romaneasca, unde a fost hirotonit preot, la Targoviste, de catre mitropolitul Stefan, care pastorea atunci. Dupa hirotonie si un popas la manastirea Comana, preotul Simon s-a reintors la turma sa duhovniceasca din Ineu. Aici afla cu durere ca sotia ii murise cu putine zile inainte de hirotonie, iar batrana sa mama se calugarise. Invingand necazurile vaduviei, a pastorit mai multi ani ca preot-protopop in Ineu, ingrijindu-se nu numai de viata duhovniceasca a pastoritilor sai, ci si de apararea lor in fata invadatorilor turci, a caror stapanire se intinsese pana in partile vestice ale teritoriului romanesc de astazi.

In vara anului 1656 se petrece o noua schimbare in viata preotului-protopop din Ineu, fiind ales in scaunul vacant de mitropolit al Transilvaniei, cum am aratat mai sus. Potrivit vechiului obicei, a plecat in Tara Romaneasca, unde a fost calugarit sub numele Sava, in catedrala mitropolitana din Targoviste, la praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, iar dupa trei zile a fost hirotonit arhiereu, in aceeasi catedrala, de catre mitropolitul Stefan, unchiul sau Longhin si alti arhierei. Incarcat cu daruri oferite de domnitorul Constantin Serban Basarab si vladicii tarii, s-a reintors la fiii sai duhovnicesti, fiind primit cu mare cinste si instalat la Alba-Iulia.

Desi indelungata, pastoria lui ca mitropolit a fost mult tulburata de propoganda calvina pe care incercau sa o desfasoare printre romanii ortodocsi conducatorii confesiunii calvine maghiare, sprijiniti de principii Transilvaniei, dar si din cauza razboaielor si a schimbarilor politice care au avut loc in primii ani de pastorire. Astfel, in anii 1659-1661, Sava a fost chiar inlocuit cu alti doi mitropoliti: cu Ghenadie III, iar dupa moartea acestuia, cu Daniil. Abia in aprilie 1662 a primit o noua diploma de confirmare in scaun din partea noului principe calvin al Transilvaniei, Mihail Apaffi. De acum inainte pastorirea lui s-a desfasurat fara intrerupere pana in 1680, desi cu multe neajunsuri, provocate de refuzul sau de a colabora cu principele si cu ceilalti conducatori ai confesiunii calvine.

Datorita greutatilor materiale prin care trecea Biserica sa, in anul 1668 mitropolitul Sava a fost nevoit sa plece in Rusia dupa ajutoare, asa cum facusera Ilie Iorest si chiar unchiul sau, mitropolitul Longhin. Calatoria este descrisa pe larg in Cronica fratelui sau Gheorghe, care il insotea. A stat in Moscova vreo trei luni, fiind primit in doua randuri de tarul Alexei Mihailovici Romanov, care i-a oferit mai multe ajutoare pentru Mitropolia sa, cu dreptul - pentru el si urmasii sai - de a calatori in Rusia dupa ajutoare tot la sapte ani. La sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel a slujit in biserica Uspenia din Kremlin, alaturi de patriarhii Paisie al Alexandriei, Macarie al Antiohiei, cel al Moscovei si alti ierarhi, rusi sau straini, prezenti la lucrarile unui mare sinod convocat atunci la Moscova.

Dupa reintoarcerea din aceasta calatorie, pentru mitropolitul Sava a inceput o perioada de noi asupriri din partea lui Mihail Apaffi si a celorlalti carmuitori calvini, constienti ca acea calatorie la Moscova i-a intarit increderea in biruinta credintei ortodoxe. Drept aceea, in februarie 1669, principele a dat un decret prin care si impuneau mitropolitului o serie de ingradiri, cea mai grea fiind aceea a supunerii sale fata de superintendentul calvin maghiar din Alba Iulia in toate problemele bisericesti, masura reinnoita dupa cinci ani.

Cu toate acestea, mitropolitul a stiut sa infrunte masurile umilitoare ale principelui, salvand insasi existenta Bisericii ortodoxe si a neamului romanesc. Se cunosc chiar cateva fapte ale lui care au dus la intarirea vietii bisericesti din cuprinsul eparhiei pe care o carmuia. De pilda, in 1670 a facut o calatorie in Tara Romaneasca, unde domnitorul Antonie Voda i-a intarit o veche danie de 6000 de aspri pe an pe seama Mitropoliei sale. In 1672 a sfintit manastirea Moisei din Maramures, care exista si azi. In 1675 a convocat un "sobor" sau adunare de protopopi, preoti si mireni in Alba Iulia, cand s-au luat mai multe masuri cu privire la intarirea vietii religios-morale a preotilor si credinciosilor romani din Transilvania. De pilda, preotii erau indatorati sa predice si sa slujeasca in romaneste in fiecare zi de duminica si sarbatoare, iar in timpul posturilor zilnic. Alte masuri priveau disciplina clerului, hotarandu-se depunerea celor nevrednici de slujirea preoteasca. Cateva masuri priveau inlaturarea suprestitiilor, mai ales a celor legate de cultul mortilor. Credinciosilor li se cerea sa se impartaseasca de patru ori pe an, sa ia parte la slujbele care se savarseau in zilele de duminici si sarbatori, sa cunoasca rugaciunile, Crezul si cele 10 porunci, sa-si trimita copiii la biserica in vederea catehizarii. Asadar, mitropolitul Sava era mereu preocupat de ridicarea duhovniceasca si culturala a clerului si a credinciosilor sai.

Desigur, toate actiunile mitropolitului au provocat nemultumirea dar si teama principelui si a carmuitorilor confesiunii calvine din Transilvania. Se adauga la aceasta si descoperirea unui complot indreptat impotriva lui Apaffi, la care isi daduse consimtamantul si fratele mitropolitului, carturarul Gheorghe Brancovici. De aceea, din dispozitia principelui, la 2 iunie 1680 s-a constituit un "scaun de judecata" la Alba Iulia, format din 101 persoane (conducatori calvini maghiari, protopopi romani filocalvini, mireni s.a.), in vederea judecarii mitropolitului Sava. A fost judecat si condamnat in aceeasi zi, dupa o cunoscuta colectie de legi medievale transilvane, "Approbatae Constitutiones" si dupa "Canoanele" Bisericii calvine maghiare, cu depunerea din treapta.

Indata dupa pronuntarea sentintei, a fost aruncat in inchisoare, iar averea confiscata de principe. S-a constatat, cu acest prilej, ca avea cate o frumoasa biblioteca, in Alba Iulia si Sibiu, cu sute de carti latinesti, romanesti si unguresti, care dovedesc preocuparile carturaresti ale mitropolitului. Odata cu el a fost aruncat in inchisoare si fratele sau Gheorghe, dar acesta a fost eliberat nu dupa mult timp.

Cronicarul maghiar Mihail Cserei, contemporan cu Sava, scria ca unii dintre acuzatorii sai au fost "mituiti cu daruri", ca sa-i aduca acuze nedrepte, ca "i-a fost pradata intreaga avere" si ca in inchisoare "era batut pana cand se rupea camasa si carnea de pe trupul lui". Aceleasi lucruri le relata si pastorul sas Andrei Gunesch din Petresti (jud. Alba). Mult mai tarziu, istoricul Samuil Micu scria ca "tot norodul si clerul romanesc ca un lucru adevarat tine, cum de la cei batrani au luat, ca Sava toate intamplarile acestea le-a patit pentru credinta, ca s-a impotrivit eresului calvinesc si l-a lepadat si n-a vrut a se uni cu acela". Iar Petru Maior in cartea sa Istoria Bisericii romanilor, aduce alte cateva amanunte: "In castelul de la Blaj al principelui Apaffi, dintru a carui porunca laudatul Sava fu batut de moarte, dupa aceia din nou bagat in temnita si de acolo scos in toata vinerea, fu batut cu toiege pana la moarte".

Adevarul este ca, la scurt timp dupa judecarea si intemnitarea lui Sava, s-au facut mai multe incercari pentru eliberarea lui, prin mijlocirea fratelui sau Gheorghe, care a cerut sprijinul domnitorului Serban Cantacuzino al Tarii Romanesti si al lui Constantin Brancoveanu, viitorul domn. Din ratiuni de ordin politic - pentru a nu ajunge la neintelegeri cu domnul muntean - Mihail Apaffi l-a eliberat pe mitropolit din inchisoare, la o data pe care nu o cunoastem. Batran si bolnav, a trecut la cele vesnice, in primele luni ale anului 1683, probabil in aprilie. Nu stim unde se gaseste mormantul sau.

Asadar, mitropolitul Sava a fost o mare personalitate a vietii bisericesti a romanilor transilvaneni. Pastorind aproape un sfert de veac in imprejurari din cele mai vitrege, el a izbutit, totusi, sa-si apere clerul si credinciosii in fata oricaror incercari de instrainare de credinta stramoseasca si de neamul din care faceau parte. Pentru stradaniile depuse de el in acest scop, dar mai ales pentru suferintele pe care le-a indurat spre sfarsitul vietii cu demnitate si rabdare crestineasca, a fost socotit de urmasi ca un "mucenic" sau "martir" al legii stramosesti. Asa se explica hotararea sinodala din 1950 privind canonizarea sa, act care s-a savarsit apoi la Alba Iulia, adica acolo unde a pastorit, in anul 1955. De atunci este praznuit in fiecare an la 24 aprilie, odata cu inaintasul sau Ilie Iorest. Dupa aceasta data s-a intocmit slujba lor, care a fost introdusa in Minei, la ziua respectiva, precum si acatistul lor; s-au ridicat biserici care au drept ocrotitori fie pe unul din ei fie pe amandoi, iar chipul lor s-a zugravit in numeroase biserici, mai ales in Transilvania.

Cunoscand aceste fapte din viata celor doi sfinti transilvaneni, sa ne rugam lor, zicand: "O, preafericitilor ierarhi ai lui Hristos, Ioreste si Sava, care prin stradaniile si patimile voastre din viata v-ati invrednicit sa dobanditi partea cea de-a dreapta Tatalui ceresc, primind rugaciunile noastre cele smerite de acum, cereti de la Bunul Dumnezeu sa daruiasca Bisericii Sale tarie, tarii noastre pace si intru toate buna sporire, iar noua, credinciosilor, iertare de pacate si mare mila". (Din Acatistul Sfintilor Iorest si Sava, condacul 13).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: