Frescele din Castelseprio
Din luna mai 1944 Italia se mandreste cu un nou si insemnat ansamblu de fresce bizantine. Ele au fost descoperite in altarul bisericii Sfanta Maria, odinioara de plan triconc, construita in apropiere de fortareata regilor longobarzi la Castelseprio, in antichitate Sibrium, la sud de Varese. Dispuse in doua registre pe zidul absidei sudice si pe peretele interior al zidului-diafragm care desparte aceasta absida de naos, ele ilustreaza ciclul copilariei lui Iisus, de la Bunavestire pana la fuga Elisabetei si moartea lui Zaharia. Datarea lor a suscitat multe si vii controverse: unii eruditi le-au situat in secolul al V-lea, sub regenta Gallei Placidia, altii in vremea "renasterii" de sub imparatii Macedoneni, in secolul al X-lea. Pentru motive ce tin de istorie, iconografie si paleografie, pare preferabil sa fie datate in secolul al VII-lea, epoca in care calugarii bizantini se straduiau sa starpeasca erezia ariana in partea locului.
Frescele de la Castelseprio vadesc un ansamblu de calitati care, in starea actuala a documentatiei de care dispunem, le asaza pe un loc deosebit in istoria picturii bizantine. Nu te poti satura sa admiri cursivitatea si siguranta desenului, eleganta fizionomiilor, cunoasterea racursiului, firescul gesturilor, supletea draparilor, valoarea expresiva a unor notatii pitoresti, maiestria cu care sunt executate fundalurile de arhitecturi cu un aspect inca antic, fluiditatea culorilor. Spiritul clasic al acestor opere s-ar potrivi cu "renasterea" tinzand sa imite formele antichitatii din timpul domniei lui Heraclius (610-641), despre care avem unele marturii in domeniul argintariei. Caracterele de bucurie nestapanita si de spontaneitate intalnite in aceasta arta par sa arate ca participa inca din plin la traditia culturii din care se hraneste, fara acea rigiditate a formelor perceptibila in mozaicurile papei Ioan al VII-lea, si fara efortul sarguincios de imitare al miniaturistilor din vremea dinastiei Macedonene.
Inraurirea miniaturilor ce decorau un manuscris al Protoevangheliei lui Iacov pare si aici evidenta. Scenele se desfasoara in friza continua fara sa fie separate in panouri. Potrivit bogatelor amanunte furnizate de scrierea apocrifa, in scena Drumului spre Betleem asinul este minat de un " conducator de catari " si parc sa inainteze anevoie sub povara "Mantuitorului Lumii" purtat in brate de Fecioara. In urma, Iosif vorbeste insufletit cu Maria. Poarta in plin cintru a Betleemului, sub care creste un copac, aminteste de peisajele arhitecturale ale basoreliefurilor elenistice, in scena Nasterii, moasa Salomeea isi tine cu mana stanga bratul drept lovit de paralizie pentru ca, impinsa de o nelegiuita necredinta, voise sa verifice daca virginitatea Mariei ramasese intacta dupa nastere. Ea intinde bratul teapan spre Pruncul culcat in iesle ca el sa o vindece. La dreapta, Vestirea pastorilor capata aspecte bucolice. Alte cicluri decorau, probabil, absidele nord si sud.
C. Delvoye
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.