Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Sfantul Andrei
In Patras, la ceas de mare sarbatoare
E Sfantul Andrei, chemat in rugaciune
De credinciosii ce lumea o strabat
Ca Tie Sfinte, astazi sa se’ nchine.
Sa privim catre cer
Un zambet cald inseamna bunatate
Iar bunatatea este-un dar ceresc.
Putina dragoste, rabdare si dreptate
Iti schimba viata, iti lumineaza traiul pamantesc
Iisuse, preadulce Hristoase
Iisuse preadulce Hristoase
primeste-ma pe mine cel pacatos,
Iisuse preadulce Hristoase
ridica-ma Doamne si astazi
Purtam poveri ce nu-si au rostul
Purtam poveri ce nu-si au rostul
In viata asta mult prea scurta,
Si ne miram ca uneori,
Clacam la singura reduta.
Nu l-au cunoscut
Oricat de sfant era Iisus
Si cat de lamurit prin lut
Vedeai pe cel venit de sus
Si ai sai nu l-au cunoscut.
Sfantului Nectarie
Covor de frunze la picioare
In nuante ruginii si de pastel,
A asternut in Eghina iar toamna,
Sa treaca pelerinii catre El.
Coboara Craciunul
Coboara Craciunul in fiece casa, si-aduna din lume pe cei ce-s plecati
Coboara Craciunul, e ziua aleasa, Iisus s-a nascut, sa fim toti iar frati
La masa cu totii sa ne adunam, si-alese bucate veniti sa gustam
Se pogoara cerul pe pamant
Se pogoara cerul pe pamant
Floarea raiului si steaua cereasca,
Vine Domnu’n iesle sa se nasca,
Din pacat pe noi, sa ne izbavesca.
Inima mi-e plina de tristete,
De atata rautate-n noi,
De ce lasi Doamne sa ne-nghete,
Lacrimi neplanse in puhoi
Zorii Anului
Zorii Anului s-au revarsat acum
In inima ce’asteapta primenita
Prin lacrima Golgotei ce a ingenunchiat
Si patima si fapta neimplinita.
Haos, confuzie, disperare.
Privesc cu groaza spre soare.
Asta vrei Tu oare Doamne
Am promis, Doamne, ca ne vom intalni
cand secundele torc a tacere
fara vaiet de stele si alai de flori,
doar un zambet adus de durere.
Ruga de noapte
Ruga mea din noapte, pare obosita
In genunchi se pune, bratul in amin
Dragostea aprinde inima firava,
Trup si suflet Doamne, Tie ma inchin
Ramas bun
Venim pe rand, plecam dar pe sarite
Cand scrierile cartii se sfarsesc,
Cand clipa’n lumanare nu mai arde
Si lepadam, vesmantul omenesc.
Cea din urma fericire, s-a dat unui poet:
Cum n-a fost de cuviinta s-o ia vreun arlechin,
i-a fost ingaduita, in traiul desuet,
celui ce scrie vesnic, un ranjet in suspin.
Cumva ne-asteapta totul:
Ne-asteapta ora care fuge,
Ca un strain sezand in gara,
Tot nemiscata si cuminte
Degeaba aruncati cu zaruri din Ursita,
Sa regasiti in astre o veste potrivita
La anul nou, stiu bine, cum imi zicea strabunul,
Se deschidea tot cerul, de lumina pamantul.
Doru dor
Pe manastirea-n piatra,
Am devenit pamant,
m-am prefacut in nori,
copaci, apa si vant
Si am tacut ca noaptea
Pantecele Sau ingenuncheaza ingeri,
Perfect, sta ca un glob, precum pamantul ;
Si apara intr-insu, ca-ntr-o cochilie,
adamii, toti martirii, apostolii
Duhovniceasca
Am intins mana sufletului, neputincioasa, spre Dumezeu
pe palma s-a asezat lacrima rotunda ca un bob de roua
glumea cu ziua de ieri si de azi,
stingea lumanarile noptii
in timp ce Crezul din Biserica Inimii