Inima mi-e plina de tristete,
De atata rautate-n noi,
De ce lasi Doamne sa ne-nghete,
Lacrimi neplanse in puhoi?
De ce sa moara copilasii?
De ce sa n-aiba ce manca?
De ce sa planga mame mute
De disperari si viata grea?
De ce tatii sa-i facem carne
Pentru razboaie fara rost?
De ce nu ne iubim odata
Si fara ura sa fim toti?
Tomoni Adriana, Deva
-
Tristetea si mahnirea
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Tristetea
Publicat in : Editoriale -
Tristetea si akedia
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.