Am promis, Doamne, ca ne vom intalni
cand secundele torc a tacere
fara vaiet de stele si alai de flori,
doar un zambet adus de durere.
Linistea alba cu miros de mir
patrunde-n toamna ca-ntr-o cetate,
ma prefac ca dorm, visez ce-am uitat
alunec spre clipa cea mare,
albatrosii se grabesc spre apus,
noaptea se razbuna fara cuvinte
ce alearga spre acelasi apus…
ghioceii ma pandesc de sub oseminte.
Vezi, Doamne? Voi intarzia de la intalnirea fixata
cuvintele-mi leaga trupul cu lant
zangane viata ca o ora stricata
de foile albe intinse-n altar.
Doar mana dreapta ce manuie pixul
se lasa la voia intamplarii
deseneaza in graba pe-o frunza de nuc
vise nascute din vise.
Lucretia Ionescu Buiciuc
-
Pamantule sfant
Publicat in : Poezie Ortodoxa -
Se pogoara cerul pe pamant
Publicat in : Poezie Ortodoxa -
Tristete
Publicat in : Poezii ortodoxe
-
Zorii Anului
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Haos
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.