Cumva ne-asteapta totul:
Ne-asteapta ora care fuge,
Ca un strain sezand in gara,
Tot nemiscata si cuminte,
s-auda suierand in zare,
ca-i vine trenul de ieri seara.
Talantul ingropat, asteapta,
Cum asteptau de-atatea ceasuri,
Stiloul sa-l ia scriitorul,
Pianul sa isi cante oful,
Daltita sa muste din piatra
Si panza sa respire arta.
Ne-asteapta un bunic la poarta,
Ca pe pribeag, risipitorul,
Sa se intoarca indat’ acasa,
Sa-nfranga imbratisati,
tot dorul.
Ne-asteapta mama dragastoasa,
Ca o icoana in biserici,
s-aprindem candela aleasa-
ofranda sufletului nostru.
V-asteapta toate ce-s lumina,
Sa parasiti degrab’ biroul,
v-asteapta cerul si toti sfintii,
dar voi, doar asteptati metroul.
Stoian Ruxandra
.-
Pamantule sfant
Publicat in : Poezie Ortodoxa -
Se pogoara cerul pe pamant
Publicat in : Poezie Ortodoxa -
Tristete
Publicat in : Poezii ortodoxe
-
Zorii Anului
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Haos
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.