Degeaba aruncati cu zaruri din Ursita,
Sa regasiti in astre o veste potrivita
La anul nou, stiu bine, cum imi zicea strabunul,
Se deschidea tot cerul, de lumina pamantul.
Erau curati in suflet si simpli-n toata firea
Si imparteau frateste, din inima, iubirea.
Vedeau alai de ingeri, caci ei stiau sa creada
Iar nu ca cei de astazi, ce au uitat sa vada.
Se spune ca si ochiul, vazand atatea rele,
Se opintise-n ceruri, atat, pana la stele.
Si li s-a dat ca sansa s-adauge in cuget:
Iertare, bunatate, sa le-nfloreasca-n suflet.
Asa se innoiesc si omul si pamantul,
De-si curatesc cu lacrimi, incet, intreg vestmantul.
Asa renaste omul cu gandul bun drept crez,
Caci actul din iubire, e vesnic, un botez.
Stoian Ruxandra
-
Demnitatea omului
Publicat in : Editoriale -
Omul cel vechi
Publicat in : Pilda zilei
-
Si tu sa fii altfel
Publicat in : Pilda zilei
-
Invierea ca rugaciune
Publicat in : Predici - Predica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.