1. Si nu dupa multa vreme, a trimis regele pe un batran atenian, ca sa sileasca pe Iudei sa se lase de legile lor parintesti si sa nu mai traiasca dupa legile lui Dumnezeu.
2. Si sa pangareasca si templul din Ierusalim si sa-l numeasca al lui Zeus Olimpianul, iar pe cel din Garizim, al lui Zeus, iubitorul de oaspeti, precum erau locuitorii locului.
3. Ci cu anevoie si grea era poporului tocmeala rautatii acesteia.
4. Caci paganii au pangarit templul cu desfranari si betii, desfatandu-se cu desfranatele in sfintele curti, si aducand cele ce nu se cuvenea.
5. Si altarul s-a umplut de lucruri nelegiuite, pe care le oprea legea,
6. Si nu era voie nici a tine ziua Domnului, nici a pazi sarbatorile parintesti, nici macar a spune ca esti Iudeu.
7. Si erau dusi cu sila la jertfele care se aduceau in fiecare luna de ziua nasterii regelui, si cand era sarbatoarea lui Dionysos, erau siliti Iudeii, avand cununi de iedera, sa ia parte la alaiul in cinstea lui Dionysos.
8. Si din indemnul lui Ptolomeu a iesit porunca in cetatile elinesti cele de prin vecini, ca si pe Iudei la fel sa-i faca sa jertfeasca,
9. Iar pe cei care nu vor vrea sa treaca la obiceiurile elinesti, sa-i omoare; de aceea, nimic altceva nu se vedea decat numai greutati cu care erau asupriti.
10. Ca s-au adus doua femei, care au fost parate ca si-au taiat imprejur pruncii lor. Pentru aceea au spanzurat pruncii de sanii lor si prin cetate, pe ulite purtandu-le, le-au aruncat jos de pe zid de au murit.
11. Iar altii alergau la pesterile cele de pe aproape, ca ascunzandu-se sa serbeze ziua de odihna. De acest lucru, dandu-se stire lui Filip, i-a ars, fara ca ei sa se impotriveasca pentru marirea acelei preacinstite zile.
12. Rog dar pe cei care vor citi aceasta carte, sa nu se ingrozeasca din cauza acestor suferinte; ci sa socoteasca ca aceste munci, nu spre pieire, ci spre invatatura au fost neamului nostru.
13. Ca daca Domnul nu lasa multa vreme pe cei care lucreaza faradelege, ci degraba ii arunca in munci, este semn de mare facere de bine.
14. Ca pe cand la alte neamuri cu indelunga rabdare asteapta Domnul, pana ce vor ajunge la plinirea pacatelor si apoi sa-i munceasca; asupra noastra asa a socotit ca este bine ca, nu la sfarsitul pacatelor ajungand noi, sa aduca pedeapsa asupra noastra.
15. Pentru aceea niciodata nu departeaza mila de la noi, ci, certandu-ne cu nevoi, nu paraseste pe poporul Sau.
16. Insa acestea sa fie zise, pentru ca sa ne aducem aminte.
17. Iar dupa aceste putine cuvinte se cuvine sa venim la poveste.
18. Unui om anume Eleazar, care era carturar de frunte si trecut cu varsta si la fata foarte frumos, cascandu-i gura, il silea sa manance carne de porc.
19. Iar el mai vartos primind moartea cea de cinste, decat viata cea de uraciune, de buna voie s-a dus la munci,
20. Scuipand carnea din gura lui si apropiindu-se de moarte, asa cum se cuvine a se apropia cei care indraznesc a se apara de cele ce nu se cuvine sa le manance, oricare ar fi dragostea vietii.
21. Iar cei care erau randuiti la acea nelegiuita jertfa, pentru ca-l cunosteau de multi ani pe omul acesta, luandu-l deoparte, il rugau sa aduca alte carnuri facute de el, care ii erau slobod a le manca si sa se prefaca tocmai ca si cum ar manca de cele ce a poruncit regele din carnurile jertfei,
22. Ca, facand aceasta, sa scape de moarte si, pentru prietenia veche cu ei, va afla mila.
23. Iar el gand bun luand si vrednic fiind de varsta si de adancile batraneti, si de cinstitele carunteti, care si le agonisise si de cresterea cea foarte buna din pruncie si mai vartos de cea sfanta si de randuiala legii, pusa de Dumnezeu, indata a raspuns, zicand sa-l trimita curand la moarte.
24. "Ca nu se cuvine varstei noastre a fatarnici, ca multi din cei tineri sa socoteasca cum ca Eleazar cel de nouazeci de ani a trecut la obiceiurile celor de alt neam.
25. Si din pricina prefacatoriei mele, pentru aceasta putina si scurta vreme, ei sa se amageasca prin mine si uraciune si ocara batranetilor sa-mi agonisesc.
26. Ca desi in aceasta vreme de acum voi scapa de munca de la oameni, dar din mainile Atotputernicului, nici viu, nici mort nu voi scapa;
27. Pentru aceea, barbateste acum dandu-mi viata, ma voi arata vrednic de batranete.
28. Si celor tineri pilda vitejeasca le voi lasa, ca degraba si cu barbatie sa moara pentru cinstitele si sfintele legi". Acestea zicand, a pasit catre chinuri.
29. Iar cei ce-l aduceau au schimbat inima lor cea buna, pe care cu putin inainte o aratasera catre dansul, in inima rauvoitoare pentru cuvintele pe care mai inainte le-a grait, care, precum socoteau ei, erau nebunie.
30. Si cand era sa moara de batai, suspinand, a zis: "Domnului, Celui care are sfanta stiinta, aratat este ca putand eu sa scap de moarte, grele dureri rabd cu trupul, batut fiind; iar cu sufletul bucuros pentru frica Lui patimesc toate acestea".
31. Si intr-acest chip a murit acesta, si nu numai tinerilor, ci si intregului popor, moartea sa lasand o pilda de vitejie si pomenire de fapta buna.
.