2. Ci Evreii, care de nevoie mergeau cu Nicanor, ziceau: "Sa nu-i pierzi nicidecum asa salbatic si barbar, ci cinsteste ziua pe care mai inainte a sfintit-o si a cinstit-o Cel care vede toate".
3.
4. Si ei, raspunzand, au zis: "Domnul cel viu, Acela este puternicul Cel din cer, Care a poruncit sa nu se lucreze in ziua a saptea".
5. Iar celalalt a zis: "Si eu sunt puternic pe pamant, care poruncesc a lua arme si a plini lucrurile regelui". Insa n-a ajuns sa-si poata implini sfatul sau nelegiuit.
6. Deci Nicanor, cu toata semetia, inaltandu-se, socotea sa faca biruinta de pomina asupra lui Iuda.
7. Dar Iuda Macabeul neincetat, cu toata nadejdea, credea ca va avea ajutor de la Domnul.
8. Si indemna pe cei care erau cu sine sa nu se sperie de venirea neamurilor, ci aducandu-si aminte de ajutoarele cele de mai inainte, care li s-au facut din cer si acum sa astepte de la Cel Atotputernic biruinta si ajutor.
9. Si-i mangaia din lege si din prooroci si aducandu-le aminte de razboaiele pe care mai inainte le-au purtat, mai cu osardie i-a imbarbatat.
10. Si asa intaratandu-i cu manie, impreuna le-a aratat ca neamurile n-au tinut alianta si au calcat juramantul.
11. Si pe fiecare dintr-insii nu atat cu scuturi si cu arme ii intarea, cat fi indemna cu cuvinte foarte bune, iar la urma le-a spus si un vis vrednic de credinta, prin care pe toti i-a facut voiosi.
12. Iar vederea visului astfel era: ca Onia, care fusese arhiereu, om bun, bland, cucernic la chip si cu obiceiuri bune si la vorba cuvios, care din pruncie s-a nevoit intru toate lucrurile faptei bune, cu mainile intinse se ruga pentru toata adunarea Evreilor.
13. Dupa aceasta s-a aratat un barbat cu caruntete §i cu slava minunata si preacuvioasa marire era imprejurul lui.
14. Si a grait Onia, zicand catre Iuda: Acesta este iubitorul de frati, proorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roaga pentru popor si pentru sfanta cetate.
15. Iar Ieremia a intins dreapta si a dat lui Iuda sabia de aur si i-a zis acestea:
16. Ia aceasta sfanta sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrajmasi.
17. Deci mangaindu-se cu aceste cuvinte foarte bune ale lui Iuda, care putea aprinde inimile voinicilor si spre vitejie a le imbarbata, a socotit sa nu tabere, ci vitejeste sa navaleasca si barbateste sa se apuce si sa se bata, ca sa se aleaga lucrul; pentru ca si cetatea si sfintele si templul Domnului erau in primejdie.
18. Iar de femei si de prunci si de frati si de rudenii mai putina grija aveau; frica cea mai mare si cea mai dintai le era pentru sfantul locas.
19. Insa cei care erau in cetate, foarte ingrijorati erau si tulburati pentru cei care aveau sa poarte razboiul.
20. Si toti asteptau acum sfarsitul apropiat, fiindca se apropiasera vrajmasii si isi asezara armata in linie de bataie, isi pusesera elefantii la loc bun si impartisera calarimea la dreapta si la stanga.
21. Iar Macabeu, vazand venirea ostirii si gatirea armelor cea de multe feluri si salbaticiunea elefantilor, a intins mainile spre cer si s-a rugat Domnului si pazitorului Celui care face minuni, cunoscand ca nu in arme este biruinta, ci, precum El Insusi judeca, da celor vrednici biruinta.
22. Si rugandu-se, asa a zis: "Tu, Doamne, ai trimis pe ingerul Tau in zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, si a ucis din tabara lui Sanherib ca la o suta optzeci si cinci de mii.
23. Si acum, Stapanitorule al cerurilor, trimite inger bun inaintea noastra, care sa fie spre frica si spre cutremur,
24. Ca de marirea bratului Tau sa se infricoseze cei care cu hula vin asupra sfantului Tau popor". Si aceste cuvinte i-au fost toata rugaciunea.
25. Nicanor si cei care erau cu el, veneau cu trambite si cu cantece.
26. Iar Iuda si cei care erau cu el, cu chemare si cu rugaciuni s-au luptat cu vrajmasii.
27. Si cu mainile ostindu-se, iar cu inimile rugandu-se catre Dumnezeu, au doborat treizeci si cinci de mii, veselindu-se foarte mult de aceasta mareata aratare a lui Dumnezeu.
28. Iar incetand razboiul si cu bucurie intorcandu-se, au cunoscut ca Nicanor, imbracat cu toate armele sale, a cazut.
29. Si facandu-se strigare si valmasag, au binecuvantat pe Cel Puternic in graiul parintilor.
30. Si a poruncit Iuda, cel care in tot chipul era gata cu trupul si cu sufletul a muri pentru cetateni, si din tineretea sa a pazit bunavointa catre cei de o lege, ca sa taie capul lui Nicanor si mana cu brat cu tot si sa le aduca in Ierusalim.
31. Si dupa ce a sosit acolo, chemand pe cei de o lege cu sine si pe preoti punandu-i inaintea jertfelnicului, a chemat pe cei care erau in cetate.
32. Si le-a aratat capul nelegiuitului Nicanor si mana celui rau hulitor, pe care cu semetie o intinsese asupra casei celei sfinte a Atotputernicului.
33. Si limba raului credincios Nicanor a poruncit sa o taie si sa o faca bucati marunte si sa o dea pasarilor; iar in fata sfantului locas, sa spanzure bratul raufacatorului.
34. Si toti cautand la cer, au binecuvantat pe Domnul Dumnezeu, zicand: Bine este cuvantat Cel care a pazit locul Sau neintinat.
35. Capul lui Nicanor l-a spanzurat pe zidul cetatii, ca sa-l vada toti si sa cunoasca cum ca este adevarat semn al ajutorului lui Dumnezeu.
36. Si au hotarat toti intr-un cuget sa nu lase neinsemnata ziua aceasta;
37. Ci serbarea ei sa fie in ziua a treisprezecea a lunii a douasprezecea, care in limba siriana se zice Adar, cu o zi mai inainte de ziua lui Mardoheu.
38. Deci cele ce au fost cu Nicanor asa s-au intamplat si din vremurile acelea au stapanit Evreii cetatea Ierusalimului; iar eu voi sfarsi aici cuvantul.
39. Si de este bine intocmit si cum se cuvine, aceasta si eu am vrut; iar de este cu ponosuri si de mijloc, eu unul am facut tot ce am putut.
40. Ca precum a bea numai vin sau numai apa, nepotrivit lucru este, pe cand vinul amestecat cu apa este dulce si desfateaza, tot asa si mestesugul de a orandui istorisirea incanta urechile celor ce citesc.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.