1. Dupa trecere de trei ani a aflat Iuda si cei care erau cu el ca Dimitrie al lui Seleuc, trecand prin portul Tripoliei, a venit cu multime mare si cu corabii,
2. A cuprins tari, omorand pe Antioh si pe Lisias, epitropul lui;
3. Iar un oarecare Alchimos, care fusese arhiereu si se pangarise de buna voie in vremurile de razvratire, socotind ca nici intr-un chip nu-i mai ramane nadejde de mantuire si nici de intrare la sfantul jertfelnic,
4. A venit la regele Dimitrie in anul o suta cincizeci si unu, aducandu-i coroana de aur si finic, si pe langa acestea si cateva ramuri de maslin, cum este datina sa, se daruiasca templului. Si in ziua aceea a stat linistit.
5. Si afland vreme buna nebuniei sale, chemandu-l Dimitrie la sfat si intrebandu-l ce voiesc si ce planuiesc Iudeii,
6. El a raspuns la aceasta: "Iudeilor care se cheama Asidei, in fruntea carora se afla Iuda Macabeul, le place sa aiba razboi si sa se certe si nu lasa sa aiba pace cei care carmuiesc.
7. Pentru aceea si eu lipsit de marirea cea parinteasca, adica de arhierie, am venit acum aici,
8. Intai, foarte bine gandind de cele ce se cuvin regelui, iar al doilea, voind binele cetatenilor mei, caci prin rautatea celor despre care am vorbit mai inainte tot neamul nostru mult este asuprit.
9. Deci pe fiecare dintr-acestea cunoscandu-le tu, o, rege, fie-ti mila de tara si de neamul nostru cel asuprit, si-l ajuta pentru iubirea de oameni pe care o ai catre toti.
10. Ca pana va fi Iuda, nu este cu putinta sa fie lucrurile in pace".
11. Si dupa ce a grait el astfel, indata ceilalti prieteni, avand vrajmasie asupra lui Iuda, au atatat si mai mult pe Dimitrie.
12. Deci Dimitrie, indata chemand pe Nicanor, care era mai mare peste elefanti si facandu-l general peste Iudeea, l-a trimis acolo,
13. Dandu-i porunci ca pe Iuda sa-l omoare si pe cei care sunt cu el sa-i risipeasca si sa puna pe Alchimos arhiereu templului celui preaslavit.
14. Iar neamurile, care fugisera din Iudeea din cauza lui Iuda, ca turmele se adunau langa Nicanor, nenorocirile si primejdiile Iudeilor parandu-le a fi spre fericirea lor.
15. Si auzind de venirea lui Nicanor si de adunarea neamurilor, presarandu-si capetele cu pamant, se rugau Celui care pe veci a intemeiat pe poporul Sau si Care pururea fatis a aparat partea sa.
16. Si, poruncind carmuitorul lor, Iudeii indata au purces de acolo si s-au lovit cu dusmanii la satul Adasa.
17. Iar Simon, fratele lui Iuda, s-a ciocnit cu Nicanor, dar s-a speriat de venirea cea fara de veste a vrajmasilor.
18. Insa Nicanor, auzind vitejia celor care erau cu Iuda si barbatia pe care o aveau in bataliile cele pentru patrie, s-a temut sa dezlege cearta prin varsare de sange.
19. Pentru aceea a trimis pe Posidoniu si pe Teodot adica pe Matatia, ca sa incerce o intelegere.
20. Si mult sfat facandu-se pentru acestea si conducatorul poporului vorbind cu multimea, toti impreuna au voit sa faca pace.
21. Si au randuit o zi, in care cei doi conducatori deosebi sa vina la un loc. Si venind si unul si altul, fiecare a avut scaunul sau de cinste.
22. Iar Iuda randuise oameni inarmati gata, in locuri bune, ca nu cumva vrajmasii fara de veste sa faca vreun lucru rau; dar vorbirea dintre ei au ispravit-o cu buna pace.
23. Iar Nicanor, ramanand la Ierusalim, nici un lucru fara de cale n-a facut si ostile cele ce se adunasera ca turmele, le-a slobozit.
24. Si avea pe Iuda pururea inaintea ochilor, din inima iubindu-l.
25. Si l-a indemnat sa se insoare si sa nasca fii si s-a insurat si a trait in liniste bucurandu-se de viata.
26. Iar Alchimos, vazand dragostea pe care o avea unul fata de altul si luand o copie dupa zapisul lor de pace, a venit la Dimitrie si i-a spus ca Nicanor gandeste lucruri potrivnice regelui, ca pe Iuda, vrajmasul imparatiei, l-a ales sa fie in locul lui arhiereu.
27. Iar regele, umplandu-se de manie si intaratandu-se de pari, vrajmaseste a scris lui Nicanor, zicand ca ii este greu sa primeasca alianta incheiata, si ii porunceste ca pe Macabeu curand sa-l trimita legat la Antiohia.
28. Si sosind acesta la Nicanor, s-a mahnit si cu greu ii era a strica alianta facuta, nefacandu-i nici o strambatate barbatul acesta.
29. Ci fiindca impotriva regelui nu se putea pune, cauta prilej ca aceasta cu mestesug sa se savarseasca.
30. Iar Macabeu vazand pe Nicanor mai aspru raspunzandu-i, si petrecerea cea obisnuita mai salbatica avand-o, a socotit ca nu este spre bine asprimea aceasta si, strangand pe multi dintre ai sai, s-a ascuns de Nicanor.
31. Deci cunoscand el ca barbatul a biruit cu indrazneala viclesugul, s-a dus la marele si sfantul templu al Domnului, cand aduceau preotii jertfele cele cuviincioase si a poruncit sa-i dea pe barbatul acesta.
32. Iar ei s-au jurat, zicand ca pe cel care il cauta nu stiu unde este. Intinzand dreapta spre templul Domnului,
33. Nicanor astfel s-a jurat: "De nu-mi vei da legat pe Iuda, acest templu al lui Dumnezeu camp il voi face si jertfelnicul il voi sapa si aici voi face lui Dionisos templu vestit".
34. Si dupa ce a zis acestea, s-a dus, iar preotii, intinzand mainile catre cer, chemau pe Aparatorul Cel de-a pururea al neamului nostru, zicand acestea:
35. "Tu, Doamne, Care de nimic n-ai lipsa, bine ai voit ca templul unde Tu salasluiesti, sa fie in mijlocul nostru.
36. Si acum, Sfinte a toata sfintenia, Doamne, pazeste pana in veac neintinat templul acesta, care de curand s-a curatit, si astupa toata gura nedreapta".
37. Iar un oarecare, anume Razis, dintre batranii din Ierusalim, a fost parat lui Nicanor. Razis era barbat iubitor de cetate si cu nume bun, incat pentru buna-vointa ce avea, era numit parintele Iudeilor,
38. Pentru ca in vremurile cele mai dinainte ale neamestecului Iudeilor cu Elinii era indraznet iubitor al datinilor iudaice si trupul si sufletul pentru evreime si-l pusese cu toata nevointa.
39. Deci vrand Nicanor sa arate ura, pe care o avea fata de Iudei, a trimis peste cinci sute, sa prinda pe Razis.
40. Caci socoteau ca de-l va prinde pe el, foarte mare durere va face Iudeilor,
41. Si cand gloata de ostasi, vrand sa ia turnul unde se ascunsese Razis, batea in usi si poruncea sa aduca foc sa aprinda usile, atunci Razis, aproape sa fie prins, singur s-a junghiat cu sabia,
42. Vrand mai bine sa moara cu cinste, decat sa se supuna paganilor si impotriva cinstei sale sa pateasca ocari nevrednice.
43. Insa din graba nu s-a nimerit sa se junghie de moarte si gloata navalind pe usa inauntru, el, alergand pe zid vitejeste, s-a aruncat peste multime plin de barbatie.
44. Iar multimea de jos repede dandu-se inapoi, ca sa faca loc caderii lui, el a cazut tocmai in mijlocul lor.
45. Si fiind inca viu si infierbantat, s-a sculat cu mainile, iar sangele din el tasnea tare si, desi ranit greu, a alergat trecand printre multime,
46. Si stand pe o piatra ridicata dupa ce i-a curs tot sangele, si-a scos matele si prinzandu-le cu amandoua mainile, le-a aruncat spre multime, rugandu-se Celui care stapaneste peste viata si peste duh, ca iarasi sa i le dea; si in felul acesta a murit.
.