2. El a zis: "Nu cumva au fost opriti acolo? Sau poate a murit Gabael si n-are cine sa le dea argintul?"
3. si s-a intristat foarte tare.
4.
5. "Cat de rau imi pare ca te-am lasat sa pleci, fiul meu, lumina ochilor mei!"
6. Iar Tobit i-a zis: "Taci, nu te mai tulbura, caci el este sanatos".
7. Ea insa i-a raspuns: "Ba taci tu, si nu ma mai amagi! Copilasul meu a pierit!" Si iesea ea in fiecare zi afara din cetate pe drumul pe care plecase el. Ziua nu manca paine, si noaptea nu inceta a plange pe fiul sau, Tobie, pana cand s-au implinit cele paisprezece zile ale nuntii, pe care Raguel il jurase sa le petreaca acolo.
8. Atunci Tobie a zis catre Raguel: "Da-mi drumul, ca tatal si mama mea nu nadajduiesc sa ma mai vada".
9. Iar socrul i-a zis: "Ramai la mine, si eu voi trimite la tatal tau si i se va duce stirea despre tine".
10. Si Tobie a zis: "Ba nu, lasa-ma sa ma duc la tatal meu!"
11. Atunci s-a sculat Raguel si i-a dat pe Sara, femeia lui, si jumatate din avere, robi si vite si argint,
12. Si, lasandu-i sa plece multumiti, i-a binecuvantat, zicand lui Tobie: "Sanatate buna, copilul meu, si calatorie buna! Domnul cerului sa va fie in ajutor, tie si femeii tale, Sara! Nadajduiesc sa vad pe copiii vostri inainte de a muri". Apoi a zis catre Sara, fiica sa: "Sa cinstesti pe socrul si pe soacra ta! De acum, ei iti sunt parinti! Doresc sa aud veste buna de tine!" Si a sarutat-o.
13. Si Edna a zis catre Tobie: "Iubite frate, sa te inalte Domnul cerului si sa-mi daruiasca sa-ti vad copii de la Sara, fiica mea, ca sa ma bucur inaintea Domnului. Iata, iti dau pe fiica mea in grija; sa n-o amarasti".
14. Dupa aceea Tobie a plecat, binecuvantand pe Dumnezeu, pentru ca i-a indreptat calea, si a binecuvantat si pe Raguel si pe Edna, femeia lui.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.