1. "Ia aminte, cerule, si voi grai! Asculta, pamantule, cuvintele gurii mele!
2. Ca ploaia sa curga invatatura mea si graiurile mele sa se coboare ca roua, ca bura pe verdeata si ca ploaia repede pe iarba.
3. Caci numele Domnului voi preamari. Dati slava Dumnezeului nostru!
4. El este taria; desavarsite sunt lucrurile Lui, caci toate caile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu si nu este intru El nedreptate; drept si adevarat este El,
5. Iar ei s-au razvratit impotriva Lui; ei, dupa netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam indaratnic si ticalos. Cu acestea rasplatiti voi Domnului?
6. Popor nechibzuit si fara de minte, au nu este El tatal tau, Cel " te-a zidit, te-a facut si te-a intemeiat? . Adu-ti aminte de zilele cele de demult, cugeta la anii neamurilor trecute! Intreaba pe tatal tau si-ti va da de stire, intreaba pe batrani, si-ti vor spune:
8. Cand Cel Preainalt a impartit mostenire popoarelor, cand a impartit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu;
9. Iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel e partea lui de mostenire.
10. Gasitu-l-a in pamant pustiu, in pustiu trist si cu urlete salbatice, si t-a aparat, l-a ingrijit si l-a pazit, ca lumina ochiului Sau.
11. Intocmai ca vulturul care indeamna la zbor puii sai si se roteste pe deasupra lor, intinzandu-si aripile, a luat pe Israel si l-a dus pe penele sale.
12. Domnul l-a povatuit si n-a fost cu el dumnezeu strain.
13. Si l-a asezat pe inaltimile pamantului si l-a hranit cu roada tarinilor. I-a dat sa scoata miere din piatra si cu untdelemn din stanca vartoasa l-a hranit;
14. L-a hranit cu unt de vaca si cu lapte de oi, cu grasimea mieilor, a berbecilor de Vasan, a tapilor si cu grau gras; a baut vin, sangele bobitelor de strugure.
15. A mancat Iacov, s-a ingrasat Israel si s-a facut indaratnic; ingrasatu-s-a, ingrosatu-s-a si s-a umplut de grasime; a parasit pe Dumnezeu, Cel ce l-a facut si a dispretuit cetatea mantuirii sale.
16. Intaratat-au ravna Lui cu dumnezei straini si cu uraciunile lor L-au maniat;
17: Adus-au jertfe demonilor, si nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au stiut, care au venit de la vecinii lor si pe care parintii lor nu i-au cunoscut.
18. Iar pe Aparatorul, Cel ce te-a nascut, L-ai uitat si nu ti-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit.
19. Vazut-a Domnul si S-a maniat si in mania Sa a trecut cu vederea pe fiii Sai si pe fiicele Sale,
20. Si a zis: imi voi ascunde fata Mea de la ei si voi vedea cum va fi sfarsitul lor; caci neam ticalos sunt ei si copii in care nu este credinciosie.
21. Ei M-au intaratat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu si au aprins mania Mea prin idolii lor; ii voi intarata si Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mania printr-un neam fara pricepere.
22. Ca foc s-a aprins din pricina maniei Mele: va arde pana in fundul locuintei mortilor, va manca pamantul si roadele lui si va parjoli temeliile muntilor.
23. Voi strange impotriva lor necazuri si voi cheltui asupra lor toate sagetile Mele;
24. Istoviti vor fi de foame si prapaditi de lingoare si molima rea; voi trimite asupra lor dintii fiarelor, veninul taratoarelor din pulbere voi trimite.
25. De din afara ii va pierde sabia, iar prin case groaza, pierzand pe tanar si pe tanara, pe copilul de tata si pe batranul acoperit de caruntete.
26. Am zis: ti voi imprastia si voi sterge pomenirea lor dintre oameni.
27. Dar am amanat aceasta, pentru rautatea vrajmasilor, ca vrajmasii lor sa nu se mandreasca si sa zica: Mana noastra este puternica si toate acestea nu le-a facut Domnul.
28. Ca acestia sunt oameni care si-au pierdut mintea si n-au nici o pricepere.
29. O, de ar judeca ei si de s-ar gandi la aceasta! De ar pricepe ce are sa fie cu ei mai pe urma:
30. Cum ar putea unul sa puna pe fuga o mie, si doi, zece mii, daca aparatorul lor nu i-ar vinde si Domnul nu i-ar parasi!
31. Caci aparatorul lor nu este ca Aparatorul nostru si la aceasta chiar vrajmasii nostri sunt martori.
32. Ca via lor este din vita de vie a Sodomei si din sesurile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otraviti si bobitele lor amare;
33. Vinul lor este venin de scorpion si otrava pierzatoare de aspida.
34. Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Si nu sunt ele pecetluite in camarile Mele?
35. A Mea este razbunarea si rasplatirea cand se va poticni piciorul lor; ca aproape este ziua pieirii lor si curand vor veni cele gatite pentru ei.
36. Iar Domnul va judeca pe poporul Sau si Se va milostivi asupra robilor Sai, cand va vedea ca a slabit taria lor si ca nu se mai afla nici robi, nici slobozi.
37. Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii lor si taria in care nadajduiau ei?
38. Unde sunt cei ce au mancat grasimea jertfelor lor si au baut vinul turnarilor lor? Sa se scoale, sa va ajute si sa va fie ocrotire.
39. Vedeti, vedeti, dar, ca Eu sunt si nu este alt Dumnezeu afara de Mine: Eu omor si inviez, Eu ranesc si tamaduiesc si nimeni nu poate scapa din mana Mea!
40. Eu ridic la cer mana Mea si Ma jur pe dreapta Mea si zic: Viu sunt Eu in veac!
41. Cand voi ascuti sabia Mea cea lucitoare si va incepe mana Mea a judeca, Ma voi razbuna pe vrajmasii Mei si celor ce Ma urasc le voi rasplati.
42. Adapa-voi sagetile Mele cu sange si sabia Mea se va satura de carnea si de sangele celor ucisi si robiti si de capetele capeteniilor vrajmasului.
43. Veseliti-va, ceruri, impreuna cu El si va inchinati Lui toti ingerii lui Dumnezeu! Veseliti-va, neamuri, impreuna cu poporul Lui si sa se intareasca toti fiii lui Dumnezeu! Caci El va razbuna sangele robilor Sai si va rasplati cu razbunare vrajmasilor Sai si celor ce-L urasc le va rasplati si va curati Domnul pamantul poporului Sau!"
44. In ziua aceea a scris Moise cantarea aceasta si a spus-o fiilor lui Israel. Atunci a venit Moise la popor si a rostit toate cuvintele cantarii acesteia in auzul poporului, el si Iosua, fiul lui Navi.
45. Iar dupa ce a rostit Moise toate cuvintele acestea inaintea a tot Israelul, le-a zis:
46. "Puneti la inima voastra toate cuvintele pe care vi le-am spus eu astazi si sa le lasati mostenire copiilor vostri, ca sa se sileasca si ei a implini toate poruncile legii acesteia;
47. Caci acestea nu sunt in desert date voua, ci acestea sunt viata voastra si prin acestea veti trai multa vreme in pamantul acela in care treceti acum peste Iordan, ca sa-l stapaniti".
48. Tot in ziua aceea a grait Domnul cu Moise si a zis:
49. "Suie-te in muntele acesta al Abarimului, in muntele Nebo, care este in pamantul Moabului, in fata Ierihonului, si priveste asupra Canaanului, pe care-l dau in stapanirea fiilor lui Israel,
50. Si mori pe munte si te adauga la poporul tau, cum a murit si Aaron, fratele tau, pe muntele Hor si s-a adaugat la poporul sau,
51. Pentru ca ati gresit inaintea Mea in mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meribei, la Cades, in pustiul Sin, si pentru ca n-ati aratat sfintenia Mea intre fiii lui Israel.
52. Numai de departe vei vedea pamantul pe care Eu il dau fiilor lui Israel, dar de intrat nu vei intra in pamantul acela".
.