„Eu am vazut multe manastiri si in Rusia si peste granita. Peste tot calugarii trebaluiesc, construiesc; insa si treburile si constructiile sunt lucruri lumesti. Viata monahului este in biserica, lucrul lui este pravila monahala.“
Sf. Antipa
Cuviosul Antipa este indeobste iubit si venerat de romani, de greci si de rusi.
Fiind roman de origine, noi ii spunem Sfantul Antipa de la Calapodesti, caci Cuviosul s-a nascut in anul 1816 in satul Calapodesti (comuna Dealul Morii) din jud.
In Patericul Valaamului gasim scris ca cei doi soti nu au avut copii mult timp, insa, in cele din urma, rugaciunile le-au fost ascultate si Dumnezeu le-a daruit un prunc pe care mama sa l-a nascut fara dureri si care din botez s-a numit Alexandru. Despre copilul Alexandru mai stim ca lua in manutele sale serpi veninosi si, spre mirarea si spaima tuturor, acestia nu-i faceau nici un rau.
La varsta de douazeci de ani, chemat de Dumnezeu, Sfantul s-a indreptat spre Manastirea Neamt, dorind sa se faca monah, insa nu a fost primit, si atunci a intrat in obstea Manastirii Caldarusani de langa Bucuresti. Aici s-a nevoit, ducand o viata plina de lipsuri si de necazuri, vreme de doi ani si tot aici s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, iar sub povatuirea schimonahului Ghedeon, un pustnic ce petrecea de aproape 30 de ani in apropierea manastirii, a deprins Sfantul rugaciunea mintii.Mai tarziu, la Schitul Brazi, asa cum insusi marturiseste, s-au descoperit, prin minune dumnezeiasca, moastele ctitorului, Mitropolitul Teodosie, care luase cununa muceniciei in anul 1694, fiind omorat de tatari. Despre acest episod Sfantul isi aminteste: „M-am invrednicit eu insumi sa vad si sa sarut aceste moaste, din care iesea un parfum foarte mirositor...” Sfantul Ierarh Teodosie a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe romane in 2003, randuindu-i-se zi de praznuire 22 septembrie.
Spuneam la inceput ca Sf. Antipa este deopotriva cinstit si de greci, mai cu seama de parintii din Sfantul Munte Athos. Ei il numesc cu bucurie Sfantul Antipa Athonitul, caci, avand binecuvantarea staretului de atunci al Schitului Brazi, arhimandritul Dimitrie, el a plecat spre Sfantul Munte Athos.
A vietuit mai intai 4 ani la Manastirea Esfigmenu, avand ascultarea de bucatar. A luat apoi schima mare cu numele Antipa si s-a retras sa vietuiasca intr-o coliba pustniceasca parasita. Nu mica i-a fost mirarea si bucuria cand, in chilia pe jumatate daramata, a gasit intr-un colt o icoana a Maicii Domnului innegrita de fum si de trecerea timpului. Aceasta icoana s-a dovedit a fi facatoare de minuni si sfantul nu s-a mai despartit niciodata de ea.Cu sfatul duhovnicului, Sfantul Antipa a intrat mai apoi in nou formata obste a Schitului romanesc Prodromu, ce se zidea atunci prin grija si osardia parintilor Nifon si Nectarie. Sfantul Antipa, de-acum ieroschimonah, va fi de mare ajutor in ridicarea noului asezamant romanesc de la Athos, fiind trimis in tara ca econom al metocului de la Iasi. De aici el a trimis importante ajutoare la noua ctitorie.
Am mai spus in introducere ca Sfantul Antipa este iubit si venerat si de rusi. Aceasta pentru ca el a mers si in Rusia, strangand si de acolo si trimitand la Athos bogate milostenii, atat de necesare pentru schitul romanesc. A ramas insa in memoria bisericii ruse pentru ca, in 1865, el s-a asezat definitiv la Manastirea Valaam. Astfel rusii il numesc cu drag Sfantul Antipa de la Valaam. Aici a vietuit in post si desavarsita saracie. In chilia lui nu era nici pat, nici scaun. Lunile, miercurile si vinerile de peste an, precum si in cea dintai saptamana a postului Sf. Pasti, nu gusta si nici nu bea nimic, iar in restul zilelor ii era de ajuns mancarea pe care o primea sambata la pranz.Sfantul Antipa si-a cunoscut sfarsitul mai inainte cu trei zile, cand icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului s-a ridicat cu zgomot in aer si, in timp ce restul icoanelor din chilie au cazut, s-a asezat singura pe pieptul Sfantului. Dupa trei zile, in chilia sa de la Valaam, in timp ce ucenicul sau ii citea Acatistul Maicii Domnului, Sfantul Antipa a adormit in pace, in varsta de 66 de ani. Era 10 ianuarie 1882.
Silviu-Andrei VLADAREANU
Lumea credintei, anul III, nr. 1(18)
-
Acatistul Maicii Domnului - La icoana Plangatoare de la Boian
Publicat in : Acatiste -
Acatistul Maicii Domnului - Icoana Cauta la smerenia
Publicat in : Acatiste -
Acatistul Maicii Domnului - Sporitoarea granelor
Publicat in : Acatiste -
Acatistul Maicii Domnului - Potirul Nesecat
Publicat in : Acatiste -
Acatistul Maicii Domnului Mijlocitoarea
Publicat in : Acatiste
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.