Rusia kieveana s-a crestinat sub principele Vladimir (980 - 1015). „Mai intai“  - ne spune cronicarul Nestor - „solii principelui au mers la cei de credinta musulmana, dar nu s-au oprit aici, ci au mers la „nemtii“ de la Roma, - insa nici aici nu le-a placut. Au vazut si pe khazarii evrei, dar i-au trecut cu vederea“. Ajungand in Bizant, in mareata catedrala Sfanta Sofia, acestia asista la o dumnezeiasca liturghie si se intorc la principe extaziati: „Si nu mai stiam daca ne aflam in cer ori pe pamant... si ne-am convins ca acolo locuieste Dumnezeu in mijlocul oamenilor si slujba lor este mai minunata decat a oricarei alte tari“. Crestinarea incepe cu botezul in masa in cetatea Kievului, in Nipru sau in afluentii acestuia. Se aduc moaste, icoane facatoare de minuni, vin pictori renumiti de biserici, iar zeul Perun este dat jos de pe cel mai inalt deal al Kievului.

„Evanghelia rasuna in toate cetatile. Vazduhul era inmiresmat de tamaia ce se inalta la Dumnezeu, iar pe locurile inalte se ridicau manastiri“ - descrie plastic aceasta intrare in plamada mantuirii a Rusiei kievene un istoric din veacul al XIX-lea. Taranii, ascultand de principe, devin kristiani (crestini) - oamenii lui Hristos

Intemeierea Lavrei Pecerska

In jurul anului 1000, un tanar din tinutul nou crestinat, pe nume Antipa, nascut in localitatea Liubeci, auzind chemarea Evangheliei imparatiei, se hotaraste sa mearga la Muntele Athos. Dupa ce trece prin Constantinopol, ajunge la Sf. Munte si cere sa fie calugarit. Auzind de minunile care se faceau in Rusia (icoane ce-si luau zborul din Constantinopol si se aratau in vazduh cu multa stralucire, deasupra multor sate si orase, unde coborau si se intemeiau manastiri), egumenul, dupa ce l-a primit in viata monahala, vede in tanarul Antipa un viitor Antonie al tinutului slavilor si asa il si numeste. Antonie cauta sa fie bine placut lui Dumnezeu in post, ascultare si smerenie. Dupa mai multi ani de sedere in Sfantul Munte, egumenul il trimite pe Antonie in tara sa, la descoperirea facuta lui de Dumnezeu. Ajuns in localitatea Berestovo, acesta afla o pestera a varegilor, in care se salasluieste, ducand aceeasi viata aspra ca si in Sf. Munte. Datorita unor tulburari din Rusia Mica, Antonie se reintoarce la Athos si, dupa ce mai sta o perioada aici, este trimis din nou in patria sa de catre egumen. In 1028, ajungand la Kiev, a aflat o pestera pe Nipru, sapata de catre preotul Ilarion, in care se asaza, traind numai cu paine si apa. I s-au alaturat indata alti 12 frati ravnitori pentru Hristos, printre care: Nikon, Leontie si Teodosie. Marindu-se numarul fratilor ca la o suta si nemaiavand loc in pesteri, la slujbele ce se tineau in bisericutele subterane, s-a construit o prima biserica din lemn, la suprafata, cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Parintii se nevoiau insa tot in pesteri, cu rugaciune si post.

Maica Domnului zideste in chip minunat biserica cea mare a Lavrei

Biserica din lemn construita deasupra pesterilor a devenit la fel de neincapatoare pentru toti care veneau la slujbele de la Lavra. Atunci Maica Domnului a lucrat in chip minunat construirea bisericii celei mari a Pecerskai, aratandu-se in vremea Sfintilor Antonie si Teodosie unor zidari, pe care i-a chemat Preacurata la biserica din Vlaherne, in Constantinopol, zicandu-le: „Voiesc sa-mi zidesc o biserica in orasul Kiev din Rusia. Luati-va aur pentru trei ani si mergeti sa lucrati in acel loc“. Le-a spus apoi ca vor fi intampinati de catre Antonie si Teodosie si ca vor fi rasplatiti cum se cuvine. Tot atunci au primit particele din moastele Sfintilor Mucenici Artemie, Areta, Acachie, Iacov, Leontie, Policnet si Teodor, pentru a fi asezate la temelia bisericii. Le-a mai dat de asemenea o icoana cu Adormirea Maicii Domnului, pentru hram.

Mesterii au pornit dupa porunca Maicii Domnului si, dupa zece zile, au ajuns la Kiev si au aflat pe preacuviosii Antonie si Teodosie de la Pecerska. Acestora le-a cerut sa le arate locul construirii bisericii, insa ei nu pricepeau nimic. Si adunandu-se toti fratii, mesterii au povestit in fata tuturor cele intamplate. Rugandu-se trei zile, Sf. Antonie i-a cerut lui Dumnezeu sa fie peste tot locul roua, iar pe locul unde trebuia construita biserica sa nu fie umezeala. Si Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea. A doua oara s-a rugat sa fie roua pe locul unde se va construi biserica, iar in jur sa fie pamantul uscat. A treia oara, ca sa se inteleaga de catre toti ca acel loc este bine placut lui Dumnezeu, la rugaciunea Sf. Antonie s-a pogorat foc din cer cat masura bisericii, sapandu-se in jurul locului santuri adanci. Biserica aceasta minunata a fost sfintita in anul 1089, de catre Mitropolitul Ioan, la mult timp dupa plecarea la cer a Sf. Antonie si Teodosie.

Despre manastire

In decursul istoriei, Lavra Pecerska a trecut prin multe incercari. Ea este socotita maica manastirilor rusesti. Parintii care se nevoiau in pesteri erau ingropati tot in acele locuri. Cu vremea, multi dintre cei bine placuti lui Dumnezeu au ramas cu moaste intregi si pline de buna mireasma. Necautand slava pamanteasca si nevoindu-se in smerenie, ei s-au invrednicit de slava cereasca, iar Dumnezeu le-a tinut trupurile neatinse de putreziciune. Astfel, in galeriile subterane, aflate la o adancime ce variaza intre 5 si 20 de metri, sunt peste 150 de moaste intregi ale sfintilor care s-au nevoit aici ori in alta parte. Tot aici se afla si moastele Sf. Teodora de la Sihla. Cele doua galerii au o lungime de 676 de metri. Din loc in loc, la raspantie de coridoare, se afla mici paraclise in care se roaga multi pelerini. Mitropolitii Kievului proveneau dintre intai-statatorii Lavrei. Petru Movila, Arhimandrit al Pecerskai, ajunge astfel, in anul 1632, Mitropolit al Kievului. Un alt roman care a cunoscut indeaproape Lavra a fost si Patriarhul Romaniei, Nicodim, pe cand studiile Academiei Teologice din Kiev (1890-1895). In 1918, pe 25 iunie, Sf. Ierarh Vladimir, intai-statator al Lavrei, fost exarh al Georgiei, Mitropolit al Moscovei, Mitropolit al Sankt Petersburgului, iar mai apoi Mitropolit al Kievului, este executat impreuna cu mai multi calugari din obste. Moastele lui intregi si bine mirositoare, descoperite nu demult, se afla asezate in pesterile Pecerskai.

Pe marea intindere a Lavrei se afla mai multe biserici construite in diferite perioade si purtand hramuri precum: Biserica Tuturor Sfintilor, Biserica Sfintei Treimi, Biserica Nasterii Maicii Domnului etc. Din clopotnita imensa, ce domina Lavra, se aud, in functie de perioada liturgica a anului, sunete de jale ori de bucurie, la intervale foarte dese. Portile manastirii sunt in numar de patru, fiind situate in diferite parti ale Lavrei. Lavra este inconjurata de un gard cu inaltimea de 3 metri. In manastire se mai afla Seminarul si Academia Teologica. Miile de pelerini ce se revarsa zilnic aici din toate colturile Rusiei, si nu numai, arata pe de o parte marea faima de care s-a bucurat si se bucura Lavra Pecerska, iar pe de alta parte ca idealul sfinteniei ramane viu si astazi, in ciuda impunerii unei ideologii antihristice, cum a fost comunismul.

                                                                                                  Gheorghita CIOCIOI
                                                                                           Lumea credintei, anul I, nr. 4

• Castelul Maicii Domnului din Leros
  Publicat in : Biserica in lume

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: