Mitropolitul Petru Movila, creator de punti intre Rasarit si Apus

La anul 787, Sinodul al VII-lea ecumenic hotara pentru Biserica lui Hristos, cinstirea Sfintelor icoane. Acest Sinod insemna intr-un fel incheierea disputelor hristologice care tinusera Biserica in tensiune, indeosebi in Rasarit, inca din secolul IV, pentru a da Bisericii rasaritene ragazul de a se ocupa mai intens de teologie, de trairea in Duhul Sfant si de propovaduire. In istoria Bisericii rasaritene apar in curand adevarate monumente, cum este intemeierea republicii monahale din Athos in secolul al X-lea, din care avea sa rodeasca teologia luminii taborice. Tot acum a avut loc si crestinarea poporului rus, aparut atunci pe scena istoriei bisericesti. Din lucrarea de propovaduire si misiune a Bisericii bizantine lua fiinta una din cele mai de seama fiice ale ei, Biserica Ortodoxa Rusa.

Biserica bizantina avea sa traiasca mai departe prin fiicele ei mai varstnice sau mai tinere, mai mari sau mai mici, care si-au dat intotdeauna mana in duhul comuniunii cu Biserica-mama si intreolalta. Ne referim la situatia grea a Bisericii bizantine dupa cucerirea Constantinopolului de catre turci (1453) si la o situatie tot atat de grea, cea a Bisericii ruse in secolele XVI-XVII, odata cu alipirea Rusiei Mici la imperiul polonez catolic. In aceasta perioada ne aflam in plina epoca de expansiune a Reformei protestante, dar si a replicii viguroase date acesteia de Contrareforma Bisericii Romano-Catolice si careia, intrucat se servea de puterea politica a imperiilor crestine, aveau sa-i cada victima importante parti ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Ucraina.

In acest context este amintita si activitatea fructuoasa desfasurata la Kiev de Mitropolitul roman Petru Movila, pentru apararea ortodoxiei rusesti si a Ortodoxiei in general. Caci a vorbi despre Petru Movila ca despre un creator de punti intre rasarit si apus inseamna, inainte de toate, a-l pretui ca pe acela care s-a straduit indeosebi sa intareasca unul dintre maluri pe care sa existe aceste punti si anume, intarirea Ortodoxiei pe malul rasaritean.

Ca fiu al Bisericii Ortodoxe Romane, singura Biserica ce se bucura atunci de mai multa libertate si era centrul culturii ortodoxe, Petru Movila poate fi considerat un factor de legatura intre Bisericile Ortodoxe din Constantinopol si Kiev, greu incercate de soarta. In acelasi duh al comuniunii, Ortodoxia rusa avea sa intinda mana Ortodoxiei romanesti, cand aceasta, in urma aceleiasi probleme a uniatismului din anul 1700 in Transilvania, se afla intr-o situatie dificila. Astfel, preoti si credinciosi transilvaneni au facut drumuri lungi, si obositoare pana la Petersburg, la tarina Elisabeta a Rusiei (1741-1761), pentru a o ruga sa intervina in favoarea lor la curtea imperiala de la Viena. In toate aceste situatii, oricat de dificile ar parea ele, este vorba de un contact direct al Ortodoxiei cu confesiunile apusene si inainte de toate, al Ortodoxiei rusesti din Ucraina

Stapanirea tatara de dupa 1240, care a durat doua veacuri si jumatate, intrerupsese orice contact cu Apusul, cu toate ca Biserica ramasese in Rusia cu privilegiile ei. Convietuirea cu multi reprezentanti ai altor religii asiatice necrestine a creat o foarte pronuntata constiinta a Ortodoxiei rusesti, care sa indreptat si impotriva Apusului. Alexandru Nevski, de exemplu, s-a opus pe toate caile incercarii Apusului "latin" de a patrunde in Rusia.

Contrareforma catolica cu urmarile ei grele pentru Ortodoxie in Ucraina, alipita la imperiul polonez spre sfarsitul secolului al XVI-lea, a silit Ortodoxia sa poarte un dialog mai direct cu confesiunile apusene. Pentru perioada de inceput a acestor confruntari, un merit deosebit ii revine, fara indoiala, ierarhului moldovean Petru Movila, ajuns mitropolit de Kiev. Pe atunci nimeni nu banuia ce partener serios de dialog ecumenic va deveni Ortodoxia si cat de indispensabila este traditia ei pentru apropierea dintre confesiuni. Cu atat mai meritorie ne apare astazi activitatea neobosita a Mitropolitului Petru Movila din Kiev de a face din Ortodoxie un partener apt de dialog in perioada de inceput a contactelor dintre Rasarit si Apus. Prin activitatea sa, Apusul secolului al XVII-lea a putut lua cunostinta de Ortodoxie ca Biserica a Sfintilor Apostoli si a Sinoadelor ecumenice.

Petru Movila s-a nascut la 21 decembrie 1596 ca al patrulea fiu al voievodului Moldovei Simion Movila. Tatal sau a murit la 1607 si sub domnia lui Stefan Tomsa (1611), familia lui Petru Movila s-a retras in Polonia, unde avea multe rudenii. Acolo copilul de 15 ani si-a continuat invatatura la Colegiul Fratiei Ortodoxe din Liov, a carui biserica era ctitoria neamului Movilestilor. La Liov se faceau studii ortodoxe la lui nivel inalt. Programul ortodox era completat cu studii umaniste. Alaturi de limbile veche-slava, greaca si latina, se studiau gramatica, poetica, retorica, dialectica, teologia si omiletica. Petru Movila cunostea si limbile polona si ruteana. In anul 1622, dupa pacea dintre poloni si turci, regele Poloniei Sigismund (1587-1632) recomanda vizirului turc pe "magnificul Petru Movila", ca sa fie numit domn in Moldova.

Petru Movila a vizitat in 1622 vestita manastire Pecerska, de la Kiev, cunoscuta de mult moldovenilor pentru viata duhovniceasca si credinta calugarilor, cat si pentru moastele sfintilor aflate acolo. Aici, el s-a imprietenit cu staretul Zaharia Copistensclii si cu mitropolitul Iov Boretchi al Kievului. De la mosia familiei sale, Rubejovka, de langa Kiev, tanarul Petru mergea deseori sa vada pe mitropolitul Iov si manastirea Pecerska unde, in 1627, s-a calugarit la 31 de ani. Peste trei luni el a ajuns arhimandrit si staret al manastirii Pecerska, iar in 1632, la moartea mitropolitului Iov, a fost ales in unanimitate Mitropolit al Kievului, Galitiei si a toata Ucraina.

In aceasta epoca, centrul Ortodoxiei in haina slavona incepuse sa se mute spre est in Rusia, devenita din ce in ce mai puternica. Prin intemeierea vestitelor scoli rusesti, Petru Movila a devenit unul dintre cei mai mari oameni de cultura ai vremii. Ca erudit, el a fost vestit de asemenea in tot spatiul sud-est european si in tot Rasaritul ortodox unde a raspandit carti bisericesti. Cu el a inceput renasterea Ortodoxiei. El a introdus umanismul occidental, care avea la baza studiul limbii latine si interesul pentru cercetarea stiintifica. De asemenea, el a fost socotit precursorul lui Petru cel Mare. Invatatul rus Venelin spunea ca statul modern are la temelie activitatea a doi oameni : Petru Movila si Petru cel Mare.

Desi Mitropolitul Petru Movila s-a identificat cu problemele si interesele poporului rutean, totusi activitatea lui a fost importanta si pentru viata spirituala si culturala a Principatelor Romane. Prin opera sa : Marturisirea Ortodoxa si prin cunoscuta Academie Movileana, infiintata in anul 1633, el a dat un nou impuls teologiei si vietii bisericesti ortodoxe. Activitatea lui a insemnat o uriasa opera de ridicare a Ortodoxiei din prima jumatate a secolului al XVII-lea, cand cultura din toata Europa a fost influentata ca urmare a ciocnirii intreolalta si a stimularii reciproce a protestantismului si catolicismului, dupa Sinodul de la Trident.

Mai mult, prin opera dogmatica a lui Petru Movila, Marturisirea de credinta, care a fost aprobata de Sinodul de la Iasi din 1642 si confirmata de toti patriarhii ortodocsi, Ortodoxia ar fi putut tempera exagerarile protestante si mentine drept Biserica Romano-Catolica in cadrul traditiei dogmatice, daca nu ar fi suferit multe apasari si asupriri politice si religioase.

Opera mitropolitului Petru Movila s-a concentrat in trei directii mari : castigarea unui statut juridic pentru Biserica ortodoxa poloneza ; formarea unui cler instruit, care, sa faca fata confruntarilor interconfesionale si intarirea vietii dogmatice si liturgice pe temeiul traditiei ortodoxe. Cu ajutorul rudelor sale din Polonia, mitropolitul Petru Movila a obtinut sub regele Vladislav IV (1632), drepturi pentru restabilirea Bisericii Ortodoxe din Rusia Mica. Pentru formarea clerului, el a infiintat o Scoala in Pecerska, o alta in Bratska, apoi Scoala Fratiei din Kiev pe care a transformat-o in anul 1633 in Academie.

Prin aceste scoli, mitropolitul Petru Movila a urmarit ca clerul ortodox sa-si recunoasca personal apartenenta la traditia ortodoxa si sa accentueze marturia de credinta fata de invatatura celorlalte confesiuni. Mitropolitul Petru Movila nu voia o occidentalizare a culturii si a Ortodoxiei, ci el a prescris noi metode de lucru si a preluat unele idei noi care veneau din Apus.

Cu ajutorul acestor metode noi, Petru Movila a cautat sa trezeasca resursele adanci de viata spirituala ale Bisericii Ortodoxe. Potrivit cu spiritul vremii, el a introdus limba latina ca limba de predare in scoala si pentru publicatii, precum si tot sistemul de organizare a scolilor apusene (impartirea pe clase, manuale, functia si numirea personalului didactic, organizarea disputelor publice, serbarile festive, etc). El a preluat de asemenea spiritul umanist, care domina toate manifestatiile culturale din Europa medievala. Dar in toate domeniile, el a preluat numai cadrul si forma si a stiut sa pastreze nealterat fondul traditiei ortodoxe.

Dupa unele pareri, Petru Movila ar fi studiat in Apus. El s-a format insa in atmosfera religioasa a locului natal moldovean si s-a dezvoltat apoi in centrul ortodox din Liov, unde a petrecut mai mult timp. In lucrarea sa de apologie intitulata Lithos, el avea sa scoata in evidenta profunzimea evlaviei ortodoxe.

Mitropolitul Petru Movila a pus pe colaboratorii sai sa faca cunoscuta viata duhovniceasca a calugarilor si ieromonahilor din Lavra Pecerska. Astfel au aparut cartile : Patericul Sfintilor din Pecerska (Kiev 1634) si Minunile Pesterilor Kievului (Kiev 1638). De asemenea s-a scris si despre icoanele facatoare de minuni din Pecerska. El insusi a tradus si publicat tratate ale Sfintilor Parinti pentru indrumare in viata duhovniceasca si ascetica a preotimii si a conducatorilor sai.

La 22 decembrie 1646, Petru Movila a trecut la cele vesnice. Activitalea sa rodnica a fost continuata insa de colaboratorii sai. Ca fond si structura, opera lui Petru Movila pastreaza toate insusirile traditiei Sfintilor Parinti, pe care el a cautat s-o reinvie, prin toate asezamintele si mijloacele avute la indemana si in acest fel, Ortodoxia a putut face fata solicitarii maxime la care a fost supusa in prima jumatate a secolului al XVII-lea.

Prin lucrarea sa Marturisirea de credinta, Petru Movila s-a dovedit a fi un mare aparator al Ortodoxiei. Lucrarea a fost publicata in anul 1667 in limba greaca si a fost citita atat de protestanti cat si de catolici, cunoscand astfel Ortodoxia.

O copie greco-latina a fost trimisa de catre editor, Panait Nikussios, marelui dragoman al Portii, regelui Ludovic XIV si se pastreaza sub numele de Codex Parisinus Nr. 1265, in Biblioteca Nationala din Paris. A fost publicata in revista "Orientalia Christiana", (X, 1927), de catre iezuitii A. Malvy si M. Viller. Opera a fost tradusa in olandeza, engleza, germana, maghiara, rusa si romana. Despre ea s-a spus ca este "un dar romanesc pentru Ortodoxie". Acestei Marturisiri i s-a dat uneori locul al treilea in Dogmatica ortodoxa, dupa Simbolul Niceo-Constantinopolitan si dupa Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin. Un alt erudit roman o considera "o pretioasa cristalizare de doctrina", "prima consacrare solemna a colaborarii teologice greco-romano-ruse, in puterea careia stau si astazi destinele Bisericii rasaritului".

In una din cele trei opere principale ale sale, si anume in Simbolica ortodoxa, Prof. Hristu Andrutsos din Atena aduce precizari clare si hotarate in legatura cu aceasta Marturisire de credinta, cand scrie : "Aceasta Marturisire de credinta alcatuita din intrebari si raspunsuri se imparte in trei capitole : primul, "Despre credinta", dezvoltand simbolul de la Constantinopol, al doilea "Despre nadejde", interpretind Tatal nostru si "Fericirile", iar al treilea "Despre dragoste", explicand "Decalogul". Marturisirea lui Petru Movila este dupa continut, o expunere foarte completa si in acelasi timp foarte patrunzatoare a sistemului dogmatic si moral al Bisericii Ortodoxe, iar ca forma este un catehism plin de viata, scris cu tarie de cuvant si cu exceptional farmec in limba populara, aducand aminte de stilul simplu si totodata impunator al vechilor parinti ai Bisericii, din care autorul scoate argumentele si materialul. Cu toate ca randuirea materiei, diviziunea si subdiviziunea nu sunt reusite peste tot, opera lui Petru Movila respira duhul Bisericii Ortodoxe Rasaritene in toata marita lui vechime si asa cum el strabate in scrierile marilor Parinti ai Bisericii : Grigorie, Atanasie, Vasile si Ioan Damaschin, ramanand pururea un monument de foarte mare pret al Ortodoxiei, iar pentru Simbolica, o carte ajutatoare cu totul neintinata de rataciri".

Intr-o vreme cand Ortodoxia era greu incercata de Apusul crestin, romanul Petru Movila din Moldova, Mitropolitul Kievului, Galitiei si a toata Rusia "a putut oferi un echilibru stabil, o capacitate de gandire masurata si dreapta, capabila de arbitraj si mediere in probleme spinoase si controversate" . El poate fi socotit drept "promotorul si initiatorul unui dialog al Europei rasaritene cu Europa occidentala", chiar daca s-ar parea ca prin activitatea sa ca aparator al Ortodoxiei in imprejurarile istorice in care a trait, nu este un creator de punti intre Rasarit si Apus, in sensul modern al intelegerii acestui concept. Petru Movila este o marturie ca numai ceea ce este profund local, are valoare universala. Ca monah evlavios si ca ierarh erudit, el a urmat cuvantul Evangheliei si invatatura credintei apostolice, potrivit cu timpul istoric in care a trait.

In controversa dintre cele doua mari confesiuni crestine din Apus, Marturisirea de credinta a Mitropolitului Petru Movila a fost o chemare la viata Harului apostolic, o chemare care isi pastreaza valabilitatea si astazi in stradania de a restabili unitatea Bisericilor noastre.

Parintele Stefan Alexe

• Sfantul Petru Movila, mitropolitul Kievului
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Petru Movila
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Viata Sfantului Ierarh Petru Movila
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Ierarh Petru Movila
  Publicat in : Vietile sfintilor