
Strada Bogdan Hmelnitki nr 77, din orasul ucrainean L’vov, este locul unde se afla una dintre cele mai putin cunoscute biserici ridicate de domnitorul moldovean Vasile Lupu (1634-1653). Localnicii cartierului ii spun „Biserica valaha“, fara sa poata explica de ce o numesc asa. Pentru romanii ajunsi aici de la sute si sute de kilometri, „Biserica valaha“ reprezinta insa o particica din acel „acasa“ inconfundabil, usor, tainic si reconfortant ca o „muscatura“ de aer „mestecata“ langa zidurile Voronetului. Gandindu-te cum a rezistat, veac dupa veac, acest insemn crestin romanesc intr-o lume slava, ateizata aproape complet de bolsevism, nu poti sa nu-ti ridici ochii spre cer si sa nu-I multumesti Domnului, pentru ca numai El putea sa-Si trimita cetele ingeresti sa o protejeze.
Cum intri in curtea bisericii, descoperi, surprins, chipul bourului moldav, batut pe o stema a Moldovei sapata intr-o placa de bronz innegrita de vreme, iesita parca direct din zidul alb ca laptele al lacasului. Sub blazon, cateva cuvinte scrise intr-o limba ciudata, ce aduce cu slavona veche, nedeslusite, se spune, de nimeni pana acum, ne pun pe jar. Incercam sa descifram textul, dar renuntam, caci nu putem citi slova.
Lacasul, care apartine cultului ortodox de rit vechi, a ramas, in mare, acelasi ca pe vremea in care a fost ridicat. Pe portiuni insemnate, „centura“ din piatra (chiar daca este vopsita cu negru), „tradeaza“ stilul arhitectonic al bisericilor din
„Biserica valaha“ a fost ridicata pe mosia domnului moldovean in 1645, dupa cum ne spune parintele Igor, slujitor al acestui altar, si are doua hramuri: Mucenita Parascheva si Prepodavna Parascheva (Sfanta Vineri). Primul hram a fost dat in amintirea Patimilor Mantuitorului, iar cel de-al doilea, pentru ca sfanta era si ocrotitoarea animalelor care pasteau la marginea localitatii unde fusese inaltata biserica.
Bourul Moldovei si un iconostas impunator
Intram in lacas cu smerenie. Slujba este pe sfarsite. Credinciosii canta „Hristos a inviat“, pentru ca pana la Inaltarea Domnului mai sunt cateva zile. Privim uimiti iconostasul aurit, de o frumusete stranie, care se inalta pe cinci nivele, lucru foarte rar intalnit in bisericile ortodoxe. Deasupra grinzii care desparte pronaosul de naos descoperim aceeasi stema cu bourul Moldovei, basorelief original, fixat acolo pe vremea lui Vasile Lupu. Dupa slujba, parintele Igor a fost foarte bucuros sa ne primeasca si sa afle ca niste romani de dincolo de munti au venit sa le vada biserica pravoslavnica. El ne-a spus ca iconostasul este celebru si ca a fost realizat pe la sfarsitul secolului 16 si inceputul secolului 17, de mesteri din
O icoana facatoare de minuni si sfinte relicve
La un moment dat, observam cum oamenii se inchina in fata unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul. Aflam ca este o icoana facatoare de minuni, foarte venerata de credinciosi, despre care nu se stie de unde provine si nici cum a ajuns in lacasul ridicat de Vasile Lupu. Preotul ne mai marturiseste ca in altar exista o cruce in care se afla o sfanta relicva despre care se spune ca a apartinut Insusi Mantuitorului, dar refuza sa ne spuna despre ce este vorba. Dupa aproape o ora, parasim lacasul ridicat de Vasile Lupu, aici, la sute de kilometri de scaunul sau domnesc, cu sentimentul ca am pasit pe o
Dumitru MANOLACHE
Lumea credintei, anul II, nr. 6(11)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.