Catedrala Wells

Catedrala Wells din orasul cu acelasi nume, din Anglia, este scaunul episcopal al intaistatatorului din Bath si Wells. Acest oras este al doilea dintre cele mai mici orase ale Angliei - dintre cele care au catedrala.

Desi in mare parte catedrala este ridicata in stilul gotic, sunt totusi unele fundatii mai vechi, datate in secolul al X-lea. Prima biserica a fost intemeiata pe acest loc in anul 705, de catre regele Ine din Wessex, la initiativa Sfantului Aldhelm, episcopul de Sherborne, in a carui dioceza se si afla.

Aceasta a fost dedicata Sfantului Andrei: din aceasta nu au mai ramas decat ramasite de fundatie, care mai pot fi vazute inca intr-o laterala a bisericii. Cel mai vechi obiect liturgic din catedrala este fantana cristelnita, care se afla in transeptul de sud si care dateaza din anul 700.

Doua secole mai tarziu, scaunul diocezei a fost mutat in Wells: primul episcop de Wells a fost Athelm (circa 909), care l-a si incoronat pe regele Athelstan. Athelm cat si nepotul sau, St. Dunstan au devenit mai tarziu arhiepiscopi de Canterbury.

Cladirea actuala a fost inceputa din initiativa episcopului Reginald de Bohun, care a murit in anul 1191. Catedrala Wells este o lucrare a secolului tarziu XII sau inceputul celui de al XIII-lea. Nava si transeptele sunt capodopere ale stilului arhitectural englezesc medieval. Acestea erau aproape terminate in anul inchinarii catedralei - 1239.

Episcopul responsabil cu ridicarea acesteia este Jocelyn din Wells, frate al episcopului Hugh II din Lincoln, si unul dintre episcopii ce au semnat Magna Carta.

Pana la terminarea catedralei, cat si a cesei de oaspeti (1306), aceasta se dovedea deja prea mica pentru cerintele vremii si neincapatoare in timpul Liturghiei. Prin urmare, planul initial a fost modificat, adaugandu-se o noua aripa catedralei.

Episcopul John Drokensford a inceput extinderea catedralei mai intai cu inaltarea turnului central iar mai apoi cu ridicarea unei capele cu opt laturi in cinstea Fecioarei, in capatul estic al catedralei, terminata in anul 1326. Thomas din Whitney a fost arhitectul care a lucrat pietrele necesare.

A urmat episcopul Ralph de Shrewsbury, care a continuat extinderea acesteia spre est. Tot acesta a ridicat si asezamintele pentru membrii corului, in privinta unui loc sigur de trai, spre deosebire de oras, cu atractiile si riscurile ce le prezenta.

Acesta nu a avut o relatie prea buna cu locuitorii orasului Wells, in primul rand datorita perceptiei de tae, lucru ce a dus la nevoia de a-si inconjura palatul episcopal cu ziduri si creneluri, cat si cu un sant de apa traversat de un pod mobil.

Angajarea lui William Wynford ca mester mason prim in anul 1365 a marcat inceputul unei alte perioade de activitate in incinta catedralei. Acesta era unul dintre pietrarii de frunte ai vremii sale.

Sub indrumarea episcopului John Harewell, care a strans bani in privinta proiectului sau, acesta a ridicat turnul de sud-vest si l-a decorat pe cel de nord vest, care a fost construit in jurul anului 1400. In interior apar podoabele ferestrelor.

In secolul al XIV-lea, coloanele centrale, de sub bolta, au inceput sa se scufunde, datorita greutatii turnului central, pe care il sustineau. In aceasta privinta, coloanelor le-au fost atasate anumite centuri de intarire, cat si de legatura.

Faimosul ceas Wells apare prin anul 1392. Ceasul este unic datorita fatadei lui original medievale, infatisand un univers pre-copernician, cu pamantul in centrul sau. La fiecare sfert de ora, cavaleri medievali apar si se misca in cerc desupra lui.

In momentul in care Henry VII a sosit la tron, catedrala cat si imprejurimile acesteia era terminate, aratand aproximativ identic cu ceea ce se gaseste astazi.

Au urmat apoi mai multe evenimente istorice de progres si regres politic, ceea ce a influentat si catedrala, in bine sau rau. In cele din urma, catedrala a ajuns intr-a stare de degradare, mai ales datorita ultimilor episcopi, care au stat mai mult plecati decat la locul unde era nevoie de ei.

Prin urmare, un intreg proces de restaurare era necesar inca de pe la mijlocul anilor 1800. Sub conducerea lui Dean Goodenough a inceput restaurarea si innoirea vechilor obiecte si parti ale catedralei.

La conducerea proiectului de renovare s-a aflat Anthony Salvin, un mare arhitect de renume. Galeriile de lemn au fost inlocuite cu coloane de piatra si capiteluri bogat ornate. De asemnea, tot acum a fost instalat si un imens suport de piatra pentru orga catedralei.

Catedrala impresioneaza prin aerul ei de stabilitate. Este unul dintre monumentele nationale ale Angliei, cat si unul dintre obiectivele principale ale turismului din zona.

• Catedrala Sfantul Andrei din Scotia
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfantul Andrei din Kiev
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Sfantul Andrei - Kefalonia
  Publicat in : Biserica in lume
• Sfantul Andrei
  Publicat in : Sfantul Apostol Andrei

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: