Biserica Pammakaristos

Biserica Pammakaristos este una dintre cele mai frumoase si renumite biserici bizantine din Constantinopol, Turcia. Aflata in cartierul Fatih Carsamba din Istambul-ul de astazi, Biserica monahala a Maicii Domnului cea Preafericita strajuieste "Cornul de Aur" al renumitului Constantinopol.

Biserica Pammakaristos este cel mai vechi ansamblu arhitectural de tip galerie din Istambul. Biserica actuala este biserica monahala a Manastirii Pammakaristos, construita in perioada bizantina. Se crede ca Manastirea Maicii Domnului cea Preafericita - Pammakaristos - a fost intemeiata in jurul anului 1050, de catre Ioan Comnenul, tatal imparatului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), care, mai tarziu, a si fost inmormantat aici.

Biserica Maicii Domnului cea Preafericita impresioneaza, in primul rand, prin bogatia mozaicului bizantin pe care il poarta cu bucurie inca si astazi. Din punct de vedere al suprafetei acoperite cu mozaic, biserica este a treia la rand, dupa Catedrala Sfanta Sofia si Biserica Chora, aflate tot in Constantinopol.

Biserica Pammakaristos - scurt istoric

Potrivit parerii celor mai multi cercetatori, Biserica Pammakaristos a fost construita intre secolele al XI-lea si al XII-lea. Se crede ca biserica a fost reconstruita in secolul al XIII-lea, de catre Mihail Glabas Ducas Tarkaniotes, nepotul imparatului Mihail VIII Paleologul. Glabas va fi inmormantat in paraclisul adaugat in jurul anului 1315, de catre sotia lui, credincioasa Maria; si ea va fi inmormantata tot in acest paraclis.

O mare parte dintre istoricii si arheologii care s-au ocupat cu studierea acestei biserici cred ca structura originala a acesteia poate fi atribuita lui Mihail VII Ducas (1071-1078), altii afirmand ca a fost intemeiata in perioada comneana. O alta teorie apartine bizantinologului suedez Ernest Mamboury, care spune ca biserica a fost ridicata in secolul al VIII-lea.

Un paraclis, sub forma de capela laterala, a fost adaugat pe laterala sudica a bisericii, la inceputul perioadei paleologilor, acesta fiind inchinat Mantuitorului Hristos Cuvantul. Micuta incapere a fost ridicata de catre Martha Glabas, la scurt timp dupa anul 1310, in memoria sotului ei, Mihail Tarkaniotes Glabas, general si protospatar al imparatului Andronic al II-lea Paleologul.

Pisania paraclisului este una eleganta si destul de originala, ea fiind compusa si scrisa de catre poetul Manuel Philes. Originalitatea acestei pisanii consta in faptul ca este realizata de jur-imprejurul paraclisului, atat pe interior cat si pe exterior.

Odata cu ridicarea noului paraclis, biserica cea mare a fost si ea renovata. La scurt timp dupa cucerirea Constantinopol-ului, scaunul patriarhal a fost mutat, mai intai la Biserica Sfintii Apostoli, iar mai apoi, in anul 1456, la Biserica Pammakaristos, unde va si ramane pana in anul 1587.

Cinci ani mai tarziu, sultanul Murad al III-lea va transforma biserica in moschee. Noua moschee va purta numele de "Fethiye Camii" ("fetih" inseamna "cucerire"), aceasta aducand aminte de cucerirea sa din Georgia si Azerbaijan. Pentru a se incadra noilor cerinte, ai anume pentru mai mult spatiu interior, multi dintre peretii interiori ai bisericii au fost daramati.

Complexul din Pammakaristos, total neingrijit si ajuns intr-o stare avansata de degradare, a ajuns sa fie restaurat abia in anul 1949. Lucrarile de restaurare si ingrijire, realizate sub emblema Institutului de Bizantinologie din America si Dumbarton Oaks, au scos la lumina splendorile unei lumi profunde: mozaicurile originale bizantine.

Biserica va fi si ea curatata, arcele zidite de otomani fiind inlocuite cu coloane de piatra, asemanatoare celor originale ale bisericii. Cu ocazia restaurarii, vor avea si loc unele schimbari de statut. Astfel, biserica centrala va continua sa fie folosita pe post de moschee, insa paraclisul va fi transformat in muzeu.

Biserica Pammakaristos - arhitectura si podoabe

Biserica comneana era compusa dintr-o nava centrala si doua galerii laterale. In capatul estic se afla trei abside, iar in cel vestic se afla un pridvor. Stocatura si motivele sapate in piatra sunt specifice perioadei comnene. Metoda de zidire adoptata este cea a caramizii aparente, liniile de caramida alternand cu cele din mortar.

Transformarea bisericii crestine in moschee a dus si la schimbarea arhitecturii originale. Arcadele ce legau si desparteau nava centrala de cele doua galerii laterale au fost indepartate, fiind inlocuite cu arce foarte inalte. Cele trei abside au fost si ele date la o parte, in locul celei din capatul estic fiind zidit un acoperis cu un dom imens.

Cat priveste paraclisul lateral, acesta este considerat ca fiind una dintre cele mai frumoase cladiri din perioada tarziu-bizantina din Constantinopol. Aceasta incapere respecta planul de cruce inscrisa, acoperisul fiind incununat cu cinci domuri. Arhitectura celor cinci turle difera de altele prin schimbarea proportiilor dintre inaltime si diametru, acestea fiind largi si scunde. Domul central are un diametru de 2.30 metri.

Capela-paraclis ridicata pentru Mihail Glabas Tarkaniotes (mort in 1315) de catre vaduva sa, calugarita Marta, lipita de latura de sud a Bisericii Pammakaristos, este una dintre acelea. In cupolele acesteia regasim procedeul compozitiei care consta in a desparti radial, in jurul unui medalion central, triunghiuri separate intre ele prin chenare late si in interiorul carora se afla cate un personaj.

Mozaicurile bisericii, de secol XIV, nu s-au pastrat in intregime, insa ramasitele ramase ne ajuta sa ne inchipuim cum arata aceasta bijuterie bizantina in perioada ei de glorie. Pe peretii si boltile acestui sfant locas de rugaciune zarim chipuri vechi si nou-testamentare, altaturi de minunate realizari a scenelor din istoria mantuirii noastre.

O reprezentare a lui Hristos Pantocrator, inconjurat de catre profetii Vechiului Testament (Moise, Ieremia, Sofronie, Miheia, Ioil, Zaharia, Obedia, Avacum, Iona, Maleahi, Iezechiel si Isaia) acopera intreaga bolta a domului central. Cei doisprezece prooroci, in atitudini pline de viata, il inconjura pe Pantocrator, al carui chip, de o mare blandete, este plin de tristete. Aceasta scena este interesanta prin faptul ca Mantuitorul nu este inconjurat de Sfintii Apostoli, ci de Sfintii Profeti.

In absida paraclisului ne este infatisat Hristos pe tron, impreuna cu Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul. Lucrarile de degajare efectuate au scos la iveala in absida un Deisis, al carui Hristos, calificat printr-o inscriptie ca "Preabunul", troneaza in conca, pe cand Fecioara si Ioan Botezatorul sunt infatisati in picioare in cate o nisa din peretii laterali: un asemenea subiect si epitetul dat lui Hristos se explica foarte bine in absida unei capele ridicate in scopul de a asigura mantuirea unui adormit.

Dintre cele opt scene care decorau partile de sus ale peretilor doar Botezul s-a pastrat pana in zilele noastre. Botezul lui Hristos este o scena ce s-a pastrat intr-o stare foarte buna, aceasta aflandu-se in partea dreapta a domului.

• Sfintii Apostoli Apelie, Stahie, Amplie, Urban, Aristobul si Narcis
  Publicat in : Calendar ortodox
• Manastirea Studion
  Publicat in : Biserica in lume
• Unirea ipostatica
  Publicat in : Dogma