Manastirea Solovet
Manastirea Solovet - Solovetsky, Solovki - este una dintre cele mai mari si importante asezaminte monahale din Rusia. Manastirea este asezata pe marea Insula Solovetsky, parte integranta a Arhipelagului Solovetsky, din Marea Alba, in nordul Rusiei. Manastirea a ajuns una dintre cele mai bogate si cunoscute manastiri din Rusia. In pofida asprimii locului, cat si a dificultatii drumului, manastirea a devenit un foarte mare centru de pelerinaj pentru crestinii dornici de viata sfanta.
Arhipelagul de insule Solovetsky se intinde pe o suprafata totala de aproximativ 390 de kilometri patrati. Manastirea Solovetsky, construita pe la inceputul secolului al XV-lea, se afla pe cea mai mare insula din arhipelag. Aceasta a fost folosita drept fortareata in lupta cu Suedia, in perioada secolelor XVI-XVII. Incepand cu domnia regelui Ivan al IV-lea si pana in anul 1956, aceste insule devenisera un loc de temut, multime de exilati fiind deportati pe ele. Lagarul de munca silnica din Solovetski producea lemn si piatra de constructie.
Pentru pustietatea si asprimea vietii de aici, manastirea devenise, intr-o vreme, loc de exil, atat pentru membrii ai Bisericii, cat si pentru dusmanii Guvernului Tarist. Acest rol de inchisoare l-a indeplinit manastirea pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea. Sub conducerea Guvernului Bolsevic, Manastirea Solovki a devenit una dintre principalele lagare de concentrare si munca silnica, aceasta fiind luata drept model de catre multe institutii asemanatoare din Gulagului sovietic.
Insulele Solovetsky sunt de fapt un grup de sase insule asezate in apele ocrotite ale Marii Albe, in nordul Rusiei, la o distanta de doar 165 kilometri de Cercul Arctic. Locul este greu de vizitat pana si astazi. Insulele Solovetsky au fost declarate monument natural si istoric, fiind ocrotite prin lege, incepand cu anul 1974. Inca din anul 1992, locul este considerat monument al Patrimoniului Mondial.
Manastirea Solovetsky - scurt istoric
Viata ascetica din actuala manastire de pe Insula Solovetsky a inceput cu trei calugari asceti, marii nevoitori Savatie, Herman si Zosima. Primii doi erau calugari din obstea de la Manastirea Sfantul Chiril - Kirillo-Belozersky. Monahul Savatie a construit o micuta sihastrie pe insula pustie, in anul 1429, fiind, in scurt timp, insotit de Herman. Cei cativa locuitori din zona faceau parte din triburile Chud, Korela si Saams. Dupa o perioada de sase ani, dusa intr-o asceza foarte aspra, calugarul Herman s-a intors in patria natala, fiind urmat si de calugarul Savatie, care isi vedea zilele ca fiind numarate.
In data de 27 semptembrie, calugarul Savatie a adormit in Domnul. Un an mai tarziu, in 1436, calugarul Herman l-a intalnit pe Zosima, caruia i-a vorbit despre nevoitorul Savatie si Insula din Solovky. Aceste povestiri din pustnicie l-a aprins pe Zosima de ravna, dorind in cele din urma a calca pe urmele lui Savatie.
Impreuna cu Herman, Zosima a mers pe insula pustie, insa si-a ales ca loc de asezare o parte a zonei mai populata, urmand a predica Evanghelia celor de aici. Manastirea pe care acestia au dorit a o infiinta, numind-o Solovki, si-a pus temelia in anul 1436. Locatia acesteia si pustietatea locului a atras, treptat, alti si alti crestini nevoitori, ajungandu-se in scurt timp la intemeierea unei adevarate obsti. Crescand obstea, o micuta biserica de lemn a fost construita si inchinata Schimbarii la Fata si Sfantului Nicolae.
Pentru a-si asigura cele de trebuinta, calugarii au inceput a taia lemne si a produce sare, aceasta din urma devenind principala sursa de venit a manastirii. Sarea pe care o produceau acestia era de culoare neagra, metoda de preparare a acesteia incluzand si alge marine, care atunci cand se uscau, deveneau negre.
Crescand obstea, staretii erau trimisi spre a randui cele ale obstei, insa primii doi nu au putut vietui in aceste conditii aspre, fiind nevoiti sa plece. Cel de-al treilea staret a fost parintele Iona. Lucrarile din manastire includeau culegerea fructelor de mare, pescuitul, lucrari in fier si perle. Pana in secolul al XVII-lea, Manastirea Solovetsky era deja casa a mai bine de 350 de calugari si aproape 700 de muncitori.
Manastirea din arhipelag a fost unul dintre cele mai puternice centre misionare din nordul Rusiei, un mare loc de pelerinaj, un camin al manuscriselor si, incepand cu secolul al XVI-lea, un loc de exil pentru delicventi politici si pedepse bisericesti. Arhimandritii din Manastirea Solovetsky erau direct alesi de catre tar si de catre patriarhul ortodox. In anul 1765, Manastirea Solovetsky a devenit stavropighie, fiind subordonata direct Sinodului Rus.
Cu puternicile ei ziduri si turnuri de aparare, Manastirea Solovetsky a functionat si ca frontiera de stat, aici dandu-se multime de batalii. De-a lungul perioadei imperiale din istoria Rusiei, manastirea a fost cunoscuta drept loc de rezistenta nationala, in fata atacatorilor. Astfel, ea a luat parte la Razboiul Livonian (secol XVI), Razboiul din Crimeea (secol XIX), Razboiul Civil Rus (secol XX).
Renasterea din Manastirea Solovetsky, in perioada 1668-1676, a fost motivata si de reforma ecclesiastica a Patriarhului Nicon, luand insa o inclinatie anti-feudala. In vremea Razboiului din Crimeea, Manastirea Solovetsky a fost atacata de catre trei nave englezesti. Dupa noua ore de atac neincetat, intre 6 si 7 iulie, cele trei nave au plecat fara nici cea mai mica prada.
Dupa Revolutia Bolsevica, autoritatile sovietice au inchis manastirea, aici luand nastere, dupa cum spuneam si mai sus, un lagar de munca silnica. Muncitorii de aici munceau insa cu masura, o parte dintre ei avand grija doar de gradini si de biblioteca. In anul 1937, insa, Stalin va reorganiza acest loc, transformandu-l intr-unul dintre cele mai teribile gulaguri din intreg imperiul sau. Prizonierii munceau fara masura, fiecare paznic putand omora orice detinut, fara nici cel mai mic motiv. Peste un milion de prizonieri au murit intre aceste ziduri, multi dintre ei fiind simpli artisti, scriitori, preoti. Inchisoarea va fi inchisa in anul 1939.
De-a lungul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, insulele Solovetsky au fost folosite drept baza navala. Manastirea va fi redeschisa insa la inceputul anilor 1990, devenind, pentru inceput, casa a catorva calugari. Multe dintre cladirile si bisericile manastirii se afla inca in stadiul de renovare.
Zidurile manastirii se inalta pana la 11 metri, avand o grosime de 6 metri. Manastirea are sapte porti si opt turnuri (construite intre anii 1584-1594), fiind construite, in mare parte, din pietre uriase.
Manastirea cuprinde mai multe cladiri, fiecare fiind legata de cealalta prin pasaje arcuite de trecere, cu culoare si etaje. Manastirea pastreaza biserica centrala, inchinata Adormirii Maicii Domnului, contruita intre anii 1552-1557, Catedrala Preobrazhensky (1556-1564), Biserica Buna Vestire (1596-1601), chiliile din piatra (1615), o moara de apa (inceputul secolului al XVII-lea), clopotnita (1777), trapeza si Biserica Sfantul Nicolae (1834). Biserica Buna Vestire este deschisa zilnic, intre orele 08.00 si 17.00, in aceasta tinandu-se toate slujbele manastirii. Clopotnita ofera o minunata priveliste asupra manastirii si a insulelor.
Intemeiata in anul 1822, gradinile botanice ale manastirii pastreaza plante si arbori ce nu se gasesc in nici o alta parte atat de aproape de Polul Nord. Pentru pastrarea acestora, un sistem de tevi cu apa calda strabat intregul sol al gradinii. Pe colina unui deal din apropiere se afla Bisericuta Sfantului Alexandru Nevsky, zidita in anul 1854.
-
Parintele Savatie Bastovoi - Postmodernism in rasa calugareasca
Publicat in : Interviuri -
Sfantul Savatie, facatorul de minuni si intemeietorul Solovetului
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sfintii Mucenici Trofim, Savatie si Dorimedont
Publicat in : Calendar ortodox -
Interviu cu Parintele Savatie Bastovoi
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.