Necesitatea substantei sufletului este ceruta de o serie de fapte sufletesti care, dupa cum remarca psihologi de marca precum, Theodor Lipps, Oswald Kulpe, Huga Munsterberg nu se pot explica fara ea. Aceste fapte sunt:

Constiinta
Ea domina toate actele vietii sufletesti. Ea raporteaza catre eul nostru procesele fizice ale excitatiei nervoase si le transforma in acte psihice, transformand actul mecanic al excitatiei in actul reflectat si constient al senzatiei. Cum poate ajunge materia singura in stare de constiinta, cum se poate ea reflecta pe sine, iata marea problema deschisa de actul constiintei. "Este si ramane cu desavarsire si pentru totdeauna de neinteles - zice marele fiziolog E.

du Bois Reymond - ca unui numar de atomi de carbon, hidrogen, oxigen etc. sa nu-i fie indiferent faptul cum au fost asezati si cum s-au miscat, sau cum se vor aseza si cum s-au miscat, sau cum se vor aseza si cum se vor misca".

In nici un chip, nu este de inteles cum din combinarea lor a putut sa nasca constiinta. Miscarea nu poate produce decat miscare. Ea nu este decat prefacere de energie, fara a lasa vreun rest care sa explice producerea constiintei. Asupra genezei acestui mister - constiinta - vom avea un perpetuu ignorabimus, caci, dupa firea lucrurilor, "constiinta nu va fi niciodata explicata prin conditii materiale", potrivit spuselor lui E. du Bois Reymond.

Actele sufletesti
Acestea nu se pot explica nici prin materie si nici ca atribute ale ei. Caracteristica materiei este complexitatea si diversitatea, ca si spatialitatea ei. Materia este, deci divizibila. Actele sufletesti prin care materia este nestinsa, unica si simpla. Noi percepem obiectele, care se prezinta intotdeauna sub o complexa diversitate de impresii si imagini, sub forma unei perceptii simple, unice si totale: o casa, un om, un pom. Cand introducem mana in apa fierbinte, excitatiile calorice sunt foarte felurite. Cand vedem un om, cele vizuale sunt foarte diverse, la fel cele acustice, la auzul unui cantec.

Si totusi, noi, avem despre ele o perceptie unica, o reprezentare, o notiune. Ca sa fie posibil acest lucru, trebuie ca agentul perceptiv sa fie el insusi unic si imaterial, ca prin el materia sa se dematerializeze, complexul sa se simplifice, variatul si discontinuul sa se totalizeze in actul unic al perceptiei sau al notiunii. Acest agent perceptiv nu este altceva decat substanta simpla, activa si imateriala a sufletului.

Eu-l sufletesc si identitatea actelor sufletesti nu se pot explica decat admitand existenta unui principiu simplu si neschimbator, catre care totul se raporteaza si care ramane perpetuu acelasi si identic cu sine. In corpul nostru si in jurul nostru totul se schimba. Conditia materiei organice este continua ei schimbare. In organismul nostru totul se schimba cu varsta, totul, pana la ultima celula. Daca sufletul ar fi o emanatie a materiei, si el ar trebui sa fie cuprins in acest proces al schimbarilor. Cu toate acestea eul nostru ramane aceleasi in toate varstele si in toate imprejurimile.

Din aceasta permanenta a eului rezulta si constiinta identitatii lui, fara de care n-ar fi posibil nici cel mai elementar act de judecata. Caci posibilitatea judecatii presupune, in primul rand, identitatea subiectului, acelasi cel de azi cu cel de ieri si cu cel din viitor. Aceasta permanenta si identitate nu se pot explica decat prin permanenta subiectului, ramas acelasi in cursul actelor sufletesti in permanenta schimbare.

Constiinta identitatii eului nu se poate explica prin simpla asociatie a starilor de constiinta, cum vrea asociationismul psihologic, si nici ca fiind un produs al actualitatii sufletesti, cum propune Wundt. Caci identitatea si permanenta sufletului sunt cele care fac posibila asociatia starilor din trecut cu cele din prezent, iar starile actuale ale unui moment difera de cele ale momentului ulterior si deci nu se poate explica permanentul prin schimbator, cum vrea actualismul.

Constiinta logica, constiinta morala, cea estetica si cea religioasa nu se pot explica fara existenta sufletului, cum nu se poate explica nici problema libertatii. Aceasta nu poate fi nascuta decat de substanta straina de legea necesitatii care caracterizeaza materia.

Toate aceste fapte nu duc la singura concluzie care se impune: existenta unei substante a sufletului, substanta libera, activa si spirituala, care produce actele sufletesti si conditioneaza pe cele fizice.

Stefan Popa

.

• Constiinta si compromis - Recenzie
  Publicat in : Religie
• Constiinta, ceasul desteptator al sufletului
  Publicat in : Pilda zilei
• Despre constiinta
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti