Baptisteriul din Parma este una dintre cele mai renumite cladiri crestine din localitatea Parma, aflata in nordul Italiei. Din punct de vedere arhitectural, acest baptisteriu face trecerea de la stilul romanic la cel gotic, fiind socotit printre cele mai valoroase monumente medievale din Europa.
Baptisteriul este o cladire destinata in mod special savarsirii Tainei Sfantului Botez. O astfel de cladire era prezenta in fiecare sediu episcopal si facea parte, de obicei, dintr-un complex ceva mai amplu, cuprinzand biserica, mai multe capele, resedinte, camere etc.
Denumirea de "baptisteriu" vine de la cuvantul latin "baptisterium", care inseamna "bazin de imbaiat". Cuvantul isi gaseste radacina si in cuvintele grecesti "baptistirion" si "baptizo", care inseamna "a boteza", "a cufunda" sau "a afunda in apa".
Cele mai renumite baptisterii, pastrate pana astazi: in Italia - Baptisteriul din Verona, Baptisteriul din Florenta, Baptisteriul din Pisa, Baptisteriul din Olona, Baptisteriul din Parma, Baptisteriul din Siena; in Franta - Baptisteriul din Riez, Baptisteriul din Poitiers; iar in Constantinopol - Baptisteriul din Sfanta Sofia.
Baptisteriul din Parma
Baptisteriul, aflat in apropierea catedralei romano-catolice din Parma, a fost incredintat, spre zidire, lui Benedetto Antelami, in anul 1196, de catre Consiliul orasului Parma. Exteriorul baptisteriului, de forma octogonala, este placat cu marmura de Verona, iar interiorul, pe peretii caruia se desfasoara saisprezece abside mici, fiecare fiind incununata cu o bolta, este zugravit in intregime a infresca.
Frescele si picturile din interior au fost executate in secolele XIII-XIV. Cea mai deosebita fresca a baptisteriului este cea care acopera bolta superioara, care este o minune arhitecturala in sine. Din centrul boltii, saisprezece raze coboara spre peretii laterali, fiecarei raze coresponzandu-i cate o coloana de fresce.
De-a lungul timpului, picturile din interiorul baptisteriului au avut mult de suferit, acestea nefiind realizate dupa metodele clasice ale picturii in fresca. Din aceasta cauza, bucati intregi de pictura au inceput sa se desprinda din pereti, ceea ce a dus la ample, anevoioase si costisitoare lucrari de restaurare si consolidare a culorilor.
Catedrala din Parma, la randul ei, are un dom central zugravit in fresca, de catre pictorul renascentist Antonio de Corregio. Inceputa de construit in anul 1059, de catre episcopul Cadalo, viitorul papa Honoriu al II-lea, catedrala a fost terminata si sfintita de catre papa Pascal al II-lea, in anul 1106. Pe locul actualei catedrala au existat alte cateva basilici vechi, cea mai veche fiind cea ridicata in secolul al VI-lea. Dupa aceasta, o alta a fost ridicata in secolul al IX-lea, de catre episcopul Guibodo.
Teodor Danalache
-
Baptisteriul din Lateran
Publicat in : Biserica in lume -
Baptisteriul Sfantul Ioan - Poitiers
Publicat in : Biserica in lume -
Baptisteriul lui Neon - Ravenna
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.