Biserica Izvorul Tamaduirii, din Constantinopol, cunoscuta sub denumirea de "Manastirea Izvorului Maicii Domnului", este una dintre vechile biserici ortodoxe din cetatea imparatului Contantin cel Mare.
Biserica Izvorul Tamaduirii se afla in cartierul Zeitinburnu, in apropiere de Balikli, Istanbul, la numai cateva sute de metri in afara zidurilor vechi ale orasului. Poarta numita Silivri se afla la o distanta de cinci sute de metri de Biserica Izvorul Tamaduirii. Ansamblul monahal actual, inconjurat de un zid inalt, se afla asezat intre cimitirul ortodox si cel armean.
Biserica Izvorul Tamaduirii - Constantinopol
Potrivit unei vechi legende, biserica a fost construita de imparatul Leon I Tracul (457-474), datorita unei minuni de care s-a impartasit acesta pe cand era inca soldat. Se spune ca, in ziua de 4 aprilie 450, mai inainte de a intra in cetate, Leon Marcelus a intalnit un om orb care l-a rugat sa-i dea apa de baut si sa-l indrume spre cetate. Atunci, un glas de femeie i-a poruncit sa cauta in apropiere, unde se afla un izvor, si sa ude ochii orbului cu apa curata. Facand astfel, orbul a deschis ochii si a inceput sa-L slaveasca pe Dumnezeu. apoi, acelasi glas i-ar fi zis lui Leon ca va mosteni tronul imparatesc. Indata dupa ce a fost uns imparat, Leon a construit o biserica mareata, inchinata Maicii Domnului, pe locul acelui izvor cu apa tamaduitoare.
Potrivit istoricilor Procopie si Cedrenus, biserica originala a fost reconstruita de catre imparatul Iustinian, spre sfarsitul domniei sale (559-560). Izvorul cu apa sfintita si tamaduitoare se afla in afara zidurilor contruite de imparatului Teodosie al II-lea. In timpul unei partide de vanatoare, imparatul Iustinian ar fi vazut mai multe femei adunate in jurul unei vechi capele. Afland ca lumea venea in acest loc pentru a se ruga si a lua apa sfintita, spre a se vindeca de boli, imparatul a poruncit ca in acel loc sa fie construita o mareata biserica din piatra. S-au folosit materialele ramase de la construirea Bisericii Sfanta Sofia.
De-a lungul secolelor, biserica a fost reparata de mai multe ori, mai ales din cauza cutremurelor. Cele mai mari lucrari au fost efectuate in anul 790, in timpul imparatesei Irina, si in anul 869, in timpul imparatului Vasile I (867-886). In data de 7 september 924, tarul Simeon I al Bulgariei a incendiat biserica. Trei ani mai tarziu, cand Petru, fiul tarului Simeon, s-a casatorit cu Maria, nepoata imparatului Roman I (920-944), biserica a fost renovata de cel din urma.
Din pricina asezarii ei in afara zidurilor cetatii Constantinopol, aceasta biserica a fost adesea folosita pentru exilarea anumitor persoane de seama. In anul 1078, Gheorghe Monomahul a fost exilat in acest loc. In anul 1084, pentru teoriile lui neoplatonice, filosoful Ioan Italus a fost exilat tot in aceasta manastire, de catre imparatul Alexie I Comneanul.
Dupa invazia latinilor, in anul 1204, aceasta biserica a fost ocupata de clerul latin si, potrivit surselor bizantine, apa sfintita nu a mai savarsit minunile cu care erau obisnuiti deja cei credinciosi.
In anul 1328, imparatul Andronic al III-lea Paleologul a folosit Manastirea Izvorul Tamaduirii drept baza, in lupta sa pentru cucerirea Constantinopolului. Doi ani mai tarziu, pe cand se afla pe patul de moarte, in orasul Didimoteico, imparatul a baut apa din acest izvor si s-a insanatosit indata.
In anul 1422, in timpul asediului otoman asupra cetatii, sultanul Murad al II-lea s-a cazat in aceasta biserica. Nu se stie daca bizantinii au mai renovat biserica pana in anul 1453, cand cetatea a fost cucerita de otomani. Biserica originala a fost demolata de otomani, in prima jumatate a secolului al XV-lea.
Pelerinii rusi din secolului al XV-lea nu mentioneaza nimic despre manastire sau biserica, ci doar despre un izvor cercetat de crestini. In anul 1547, francezul Pierre Gilles noteaza ca biserica nu mai exista, dar bolnavii inca mai vin la acest izvor.
In anul 1727, episcopul Nicodim, mitropoit de Dercos si Neochorion, a construit deasupra izvorului o micuta capela. O veche icoana, descoperita sub daramaturile bisericii originale, a fost asezata in capela, spre inchinare. Armenii au incercar in repetate randuri sa ia aceasta capela, dar mai multe firmane otomane au intarit stapanirea grecilor asupra acestui loc sfant.
Locul era pazit de soldati turci, care strangeau de la pelerini o taxa oarecare, pe care o foloseau mai apoi pentru intretinerea inchisorilor. In cele din urma, locul a ajuns in posesia Patriarhatului. Pana in anul 1821, insa, ienicerii au daramat insa capela si au otravit izvorul.
Izvorul Tamaduirii din Constantinopol
In epoca bizantina, acest locas se numara printre cele mai importante ale cetatii. Fiicare viitoare imparateasa care venea in Constantinopol se intalnea cu viitorul imparat bizantin in Biserica Izvorul Tamaduirii.
In ziua de Inaltarea Domnului, imparatul poposea cu barca, in portul de la Poarta de Aur, si de aici, pe jos, pana la biserica. El era intampinat de preoti cu o Sfanta Cruce. Dupa ce se imbraca in vesmintele imparatesti, el era insotit de patriarh spre biserica, unde avea loc slujba Sfintei Liturghii. La sfarsit, imparatul il poftea pe patriarh la masa.
Biserica Izvorul Tamaduirii isi praznuia hramul in ziua de 9 iulie, dar cunostea ceremonii deosebite si in urmatoarele zile: Vineri, in Saptamana Luminata; Inaltarea Domnului; Nunta din Cana (8 ianuarie); Minunea din vremea imparatului Leon (4 / 17 aprilie). Intre timp tot mai multe biserici au fost inchinate Izvorului Tamaduirii. Cele mai multe au inceput sa fie zidite dupa caderea imperiului bizantin.
In anul 1833, un firman a permis patriarhului Constantius I sa reconstruiasca biserica. Biserica a fost terminata de zidit in data de 30 decembrie 1834, iar patriarhul ecumenic Constantiul al II-lea a sfintit-o in ziua de 2 februarie 1835. Biserica a fost incendiata in data de 6 septembrie 1955, in timpul pogromului din Istanbul. Staretul a fost martirizat, impreuna cu arhimandritul Hrisant Mantas, in varsta de 90 de ani.
Intre timp, biserica a fost reparata. Manastirea Izvorul Tamaduirii este condusa astazi de un episcop. Este unul dintre cele mai populare locuri de inchinare din zona. O serie de 25 de trepte din piatra coboara pana la izvorul cel tamaduitor. Mai ales in ziua de Vineri, in Saptamana Luminata, cand este praznuit Izvorul Tamaduirii, si in ziua de 14 septembrie, manastirea este vizitata de un numar insemnat de pelerini.
Teodor Danalache
-
Aghiasma, apa sfintita
Publicat in : Botezul Domnului - Boboteaza -
Aghiasmatarele, izvoare ale tamaduirii
Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.