Dupa ce s-a facut sanatos, Ehmalatos a lasat coliba si s-a dus in lavra pentru a pleca din Muntele Athos. Apoi, plecand din lavra, s-a dus spre manastirea Caracalu, avand cu sine si putine cuvinte scrise ale Sfantului Nil Cavsocalivitul.
Insa parintele Gherasim, nestiind ca Sfantul Nil poruncise sa stea impreuna cu Ehmalatos pana cand acesta avea sa scrie toate cuvintele ce i le poruncise Sfantul, a iesit si el din Munte din cauza tanarului ce era cu ei in schit.
Dupa moartea celui dintai staret, a ramas egumen unul dintre calugarii schitului, care era mai inaintat in calugarie, dupa regula schitenilor, si acesta primind pe acel tanar fara barba, cauta sa-l goneasca pe parintele Gherasim, precum s-a si intamplat.
De aceea Ehmalatos s-a muta in alta parte. De atunci Sfantul Nil nu i s-a mai aratat, nici nu i-a mai vorbit; de aceea si parintele Gherasim s-a dus in lume singur si au intampinat multe ispite amandoi, incat au fost siliti sa se intoarca inapoi in Munte.
Si au stat impreuna un an de zile si au scris toate cate am zis pana aici si cate vom mai zice inainte, precum Ehmalatos singur spunea, zicand asa: "Cand m-am intors din lume, pentru pricina ispitelor ce am intampinat din neascultarea mea cea catre Sfantul, ca nu am scris cuvintele lui dupa cum mi-a poruncit, m-am dus in schitul Cavsocalivia si nu m-au primit parintii pentru pricinile ce le aveau asupra mea.
Si daca nu m-au primit, am plecat si am trecut pe la Lavra si, mergand catre podul lui Vila, am vazut ca vine dupa mine parintele Dionisie si, ajungandu-ma, m-a blagoslovit si m-a intrebat unde ma duc. Iar eu i-am raspuns ca la Caracalu.
Atunci el m-a intrebat: «De ce nu ai ramas in Lavra?» I-am zis: «Nu pot sa raman deoarece Sfantul Nil mi-a poruncit sa nu stau acolo». El iarasi m-a intrebat: «Unde ai dormit asta noapte?» Si eu i-am raspuns: «In gradina». Atunci el mi-a zis: «Si eu ma duc la Caracalu, insa ma grabesc sa ma intorc inapoi». Iar eu l-am rugat sa spune egumenului sa ma primeasca in chinovia lor si s-a fagaduit ca-i va spune.
Pe cand ma pogoram spre Vila, eu am ramas singur pe drum si m-am intristat mult, si m-am deznadajduit, incat am blestemat viata mea si am hulit-o, ticalosul, zicand intru sine: ce sunt aceste necazuri pe care le patimesc? Si satana atat m-a invartosat ca de as fi avut funie m-as fi spanzurat, ticalosul, intru desavarsita bucurie a diavolului.
Si asa necajit, urcam la deal catre agheasmatarul Sfantului Atanasie si, din lucrarea satanei, traista mea se ingreunase atat de mult, ca ma osteneam foarte, intrebandu-ma deznadajduit cum am sa-mi petrec ramasita vietii mele, ticalosul.
Astfel tulburandu-ma, am ajuns la chioscul agheasmatarului si atata intunecandu-ma din tulburarea gandului meu, nici cruce nu mi-am facut la icoana Sfantului Atanasie. Si din multele pacate ale hulirii m-am deznadajduit si am scos sfoara traistei mele si am petrecut-o deasupra grinzii chioscului si i-am facut lat ca sa ma spanzur, ticalosul.
Cand am luat-o in maini sa o pun de gat indata m-a ajuns ajutorul Sfantului Nil, parintele meu, ca am auzit glas zicand: «Iata pe Ehmalatos, vedeti pe Ehmalatos?» Si intorcandu-ma catre glas am vazut pe Macarie Chidonianul, pe Paisie Mitileneanul si pe alt calugar mic de statura, necunoscut, care veneau dinspre Pravata.
Si cum s-au apropiat de biserica Sfantului Nil, si-au facut cruce si unul dintre ei, anume Paisie, a cantat troparul Sfantului: «De viata ta cea in trup…», iar Macarie a zis condacul: «Jugul lui Hristos…», in timp ce acela necunoscut a facut otpustul: «Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri, Doamne Iisuse, Hristoase, miluieste pe robii Tai. Amin». Si pe urma au sezut. Atunci m-a intrebat Paisie: «Cand ai venit in Sfantul Munte si unde ai fost afara, iar acum unde te duci?» Si eu de mult plans fiind cuprins, nu puteam sa le raspund.
Paisie mi-a zis: «Ce ai de plangi?» Iar Macarie a adaugat: «Spune care este pricina scarbei tale». Si eu le-am povestit cate mi s-au intamplat in calatoria pe mare si pe uscat si ca am venit aici si nu ma primesc in schit. Paisie mi-a zis: «Aceasta este scarba ta? Linisteste-te, ca acum te vei odihni, numai sa pui inceput bun. capsocalivitii te-au vazut fara de nici o nadejde si s-au tulburat, de aceea nu te-au primit. Nu te duce nicaieri, ca iata noi mergem la Cavsocalivia fiindca am dat casa lui Macarie si va lua sfarsit pricina. De acolo mergem la Careia, sa vii si tu acolo ca sa vedem ce putem face.
Atunci a intrebat si cel necunoscut: «De ce nu-l vor cavsocalivitii, ce le-a facut?» Au raspuns ceilalti: «Nu le-a facut nimic. Fara numai ca este sarac si neputincios la trup, cu totul fara de bani si necarturar, pentru aceea nu-l primesc». A zis Paisie: «Maine, cand le va veni a treia bataie, vor cunoaste care este judecata lui Dumnezeu». A zis si Macarie: «Au putine batai din acelea si putine rani am primit pana acum, iar noi tot la aceleasi rautati am ramas? In loc sa aratam pocainta, noi inmultim rautatile, adica judecata, osandirea si uraciunea».
A zis Paisie: «Nebagarea de seama atrage urgia lui Dumnezeu spre fiii neascultarii». Cel necunoscut a spus: «Noi cum ne-am facut astazi? Suntem ca vai de noi, caci ne-am intunecat si ne-am scufundat in adancul pierzarii si nu cunoastem ce este dulce si ce este amar si ni se pare mai buna calea pierzarii decat calea mantuirii. Viata noastra trebuia sa ne fie dulce, dar pentru indaratnicia noastra patimim acestea. Muntele acesta se afla astazi in mare primejdie, din nebagarea de seama si neindreptarea mintii noastre.
Dar Dumnezeu asteapta intoarcerea si indreptarea noastra, ca pe a ninivitenilor. Iar de nu se vor pocai cei din muntele acesta, vor plange pietrele si copacii muntelui».
A vorbit si Macarie: «Cu cuviinta este sa ne silim, sa nu ajunga lucrurile si urgia pana acolo, caci de va ajunge la starea aceasta, ce folos este?» Iar Paisie a zis: «Bine este ca acestea pe care le-ai spus sa nu ajunga pana acolo, insa neindreptarea noastra ne va duce la aceasta stare. Nu ai auzit despre incuviintata manastire a Neadormitilor si de alte laudate chinovii care desavarsit s-au prapadit?»
A zis si cel necunoscut: «Ce spuneti? Sa stiti cu adevarat, ca de se va pocai Muntele acesta, Dumnezeu il va slavi cu daruri si cu lumina pravoslaviei cand se vor izbavi crestinii din robia agarenilor. Iar de nu se vor pocai, va fi imbracamintea lor de rogojina si cingatoarea lor de curpeni».
Atunci a zis si Ehmalatos: «Daca vor fi acestea asa cum ziceti, de ce m-a trimis Sfantul Nil aici?»
I-a raspuns Paisie: «Asculta, nici Sfantul Nil, nici altcineva nu este vinovat de venirea ta aici, fara numai sfintia ta, ca ai lasat cuvintele Sfantului neispravite, de aceea te-a trimis inapoi, ca sa le ispravesti. Si pana cand le vei ispravi ia aminte sa nu dezlegi nimic, fara numai sambetele, duminicile si sarbatorile cu untdelemn, iar in celelalte zile sa mananci numai linte. Sa nu indraznesti sa mananci in viata ta fasole, bob naut si sa te silesti sa ispravesti cuvintele Sfantului, cele ce nu le-ai scris si lipsesc. Auzim ca cartesti asupra Sfantului de ce te-a intors aici, insa cand vei ispravi cele ramase, atunci te vei duce ori in patria ta, ori unde vei voi. Dar fara sa le ispravesti nu esti iertat sa te duci nicaieri de la noi trei care te canonisim acum».
Atunci Ehmalatos, auzind acestea, a zis: «Cum sa le tin eu minte de atata vreme de cand mi le-a zis sa le scriu?»
I-a raspuns Paisie: «Eu iti voi aduce aminte si va veni una cate una in mintea ta, caci inceputul este: ‹Cine este acesta care vine?›, iar sfarsitul il vei pune: ‹Precum magnetul trage pe fier, asa si Nascatoarea de Dumnezeu tine pe muntele acesta›. Pana aici sa pui sfarsitul. Te vad ca esti stapanit de mania draceasca a cumplitei huliri si de necurata si spurcata pofta si te-ai prefacut intr-un vas necurat, caci te-ai stapanit de aceste doua urate patimi, pana acum, insa de acum sa fii izbavit de acestea. Ia aminte cu scumpatate si la acestea: sa nu primesti de acum inainte vreo vedenie a noastra sau a Sfantului Nil, caci te va insela satana».
Atunci a intrebat Ehmalatos: «Cine sunteti voi?» «Nu este nevoie sa stii. Numai ceea ce zicem sa faci. De acum sa pazesti invataturile Sfantului Nil, ca alta data nu ne vom mai intalni, nici vazut ca acum, nici in visul tau. Si de nu vei pazi poruncile Sfantului Nil, nici in ceasul mortii tale nu vom veni spre ajutorul tau. Iar de le vei pazi pe toate, precum te-a invatat Sfantul, vom veni impreuna la rasuflarea ta cea mai de pe urma. Iar de nu vei pazi, noi suntem nevinovati de pacatul tau, de neascultarea si de nesupunerea ta». (aici se intelege ca Sfantul Nil nu a fost cu acesti trei care s-au aratat, precum mai inainte spusese lui Ehmalatos, ca nu il va mai vedea altadata).
Si iarasi i-a zis Paisie: «Oriunde te vei duce, sa te supui la un preot, sa te sfatuiesti la faptele cele bune si fara sfatul lui nimic sa nu faci. Si fara de lucru in nici o zi sa nu ramai, nici sa stai fara de lucru, ci sa lucrezi impreuna cu rucodelie si rugaciunea. Rucodelia s-o vinzi voios si mai ieftin si sa nu aduni castig mult. Hrana ta si imbracamintea sa fie tot saracacioasa. Vin sa nu bei deloc, de femei si de cei fara de barba sa te departezi ca de sarpe, si nu umbla nestatornic, ci sezi intr-un loc si nu supara pe cineva pentru hrana vietii tale. Ca s-a fagaduit Sfantul sa aiba grija ta. Sa te pazesti sa nu cumperi rucodelie din Careia, cruci si engolpioane, ca sa dai pe la prieteni si pe la rudele tale pentru prietesuguri viclene. Departeaza-te de la aceasta faradelege. Oriunde vei fi sa nu te amagesti cu pricinile locului, sa nu vorbesti in ascuns cu cineva, ci sa faci toate cele bune pentru mantuirea sufletului tau. Nu judeca pe nimeni, ca sa nu faci si tu cele asemenea.
Cuvintele Sfantului sa nu le amesteci ca pe cele dintai, ci sa fie curate cele de acum inainte. Scopul Sfantului este ca sa va aduca la cunostinta ca ati ratacit desavarsit si cei mai multi dintre oameni nu stiu ce sunt judecatile lui Dumnezeu».
Atunci a zis Ehmalatos: «Oare si din acestea care scriu trebuie sa aleg ceva?»
Cel necunoscut a raspuns: «Nu. Ci sa le pui pe rand».
Ehmalatos i-a intrebat: «Cum sa le tin minte pe acestea, ca sa le scriu pe rand?»
Atunci i-au dat trei gogosi de chiparis, zicandu-i: «Mananca acestea ca sa se departeze dracii cei necurati ai hulii de la tine si sa-ti aduci aminte de cuvintele Sfantului, unul cate unul, fara de uitare, pana le vei scrie pe toate deplin. Dar sa le scrii cu cuvinte simple, ca sa le inteleaga toti, si cand vei ispravi, te poti duce unde vrei. Numai sa faci cu sfatuire lucrurile tale si gandurile mintii tale sa le marturisesti, ca sa ai rugaciunile parintilor si Maica Domnului sa-ti indrepteze picioarele pe calea pacii».
Sfinte Cuvioase Parinte Nil, de acolo, din Ceruri, roaga-te pentru noi pacatosii!
Doamne ajuta!
Stefan Popa
Stefan Popa
-
La rugaciune cu Sfantul Nil Cavsocalivitul
Publicat in : Credinta -
Minunile si aratarile Sfantului Nil Cavsocalivitul (I)
Publicat in : Religie -
Minunile si aratarile Sfantului Nil Cavsocalivitul (II)
Publicat in : Religie -
Aflarea moastelor Sfantului Nil Cavsocalivitul
Publicat in : Religie -
Cine sunt ostasii lui Hristos?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.