'FOOZIE' - OMUL DE DINCOLO DE NORI - In memoriam: Comandor (r ) DUMITRU BERBUNSCHI

In urma cu peste 3000 de ani, Elihu, un barbat intelept din Orientul Apropiat a spus: „Priveste spre cer si vezi!”. Ai contemplat vreodata cerul intr-o noapte senina ? Ar trebui s-o facem cu totii. Cu ochii liberi nu putem observa decat 5000 de stele. Dar galaxia noastra, numita si Calea Lactee, numara peste o suta de miliarde de stele. Si cate galaxii mai exista inca ! Astronomii afirma ca sunt miliarde de galaxii.

In zilele noastre, oamenii coplesiti de preocuparile si grijile zilnice, luati de curentul haosului si neantului, uita sa mai priveasca cerul. Poate, si pentru ca verticalitatea cere de multe ori osteneli peste puterile fiintei umane. Oamenii sunt obisnuiti sa traiasca mai mult pe orizontala, aceasta si datorita comoditatii, trasatura caracteristica modernitatii.

Traim in secolul informatiilor. Informatia copleseste, timpul alearga, ., iar prezentul apasa. Si astazi, din fericire, mai sunt oameni care reusesc sa tina mintea treaza si privirea spre cer si aceasta datorita in mare parte profesiei lor, care cere o anumita vocatie. Printre acestia se numara si aviatorii.

Pilotii sunt creati de divinitate mai mult pentru cer decat pentru pamant, de aceea ei mai sunt numiti si oamenii cerului. Osteneala pilotului care brazdeaza inaltul cerului, odata ajuns acolo sus, este rasplatita din belsug, din bunatatea si fericirea dumnezeirii.

Cand ajungi sa vezi si sa cunosti cerul, sa te hranesti cu parfumul frumusetii depline si sa bei din roua norilor cu care te insotesti, sa admiri cu uimire panorama de vis a unei vai acoperita de un ocean verde si cea a muntilor incarcati de zapada, cand simti si traiesti clipe de nedescris, nici o glorie a pamantului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezinta importanta pentru tine, in acele momente, caci traiesti clipele vesniciei. Nu de putine ori, omul cerului ramane fara cuvinte la intrebarea: ce ai vazut acolo, sus.? Tacere, tacere, . taina fara sfarsit.

In pilot, societatea moderna regaseste in cele din urma vechiul pact teosofic care a compensat intotdeauna puterea prin asceza, platind divinitatii cu moneda „fericirii” umane. Asa ca pilotul este intr-o situatie care comporta in atat de mare masura un aspect vocational, incat ea insasi este pretul unor macerari prealabile, al unor demersuri initiatice, menite sa-l puna la incercare pe ucenic (trecerea prin camera de altitudine, prin cea de centrifugare.).

Talentul pentru zbor se slefuieste, dar nu se castiga, nici macar nu sporeste prin studiu; cu el te nasti. Cat despre puterea de a indura, ni se spune ca, asa cum se petrec lucrurile in orice initiere, ea nu este de ordin fizic: triumful asupra incercarilor prealabile este, la drept vorbind, rodul unui dar spiritual.

Pilotii sunt dotati pentru zbor asa cum altii sunt alesi de Dumnezeu. Dar, desi au vocatie si slujesc un ideal nobil al omenirii, din nefericire, oamenii cerului sunt ca frunzele. Iar frunzele, oricat de joviale ar fi primavara, cad. Zborul ramane.

"O, Om!"
O, om, ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe multi o sa indrume.
.
Deci nu uita!. Fii credincios
Cu grija si cu teama
Sa lasi in urma luminos,
Un semn, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, neindoios, odata vei da seama.
„De v-am lasat lumina, inseamna ca lumin-am fost, iar de v-am facut umbra, poate ca umbr-ati vrut. N-am fost perfect si nici nu m-am apropiat de-aceasta stea, dar in sufletul meu mereu am vrut sa fiu drept, iar dac-am reusit, sa nu lasati lumanarea ce-mi poarta numele sa se stinga”. ( OM BUN – FOZZIE)

Sambata, 9 februarie se implinesc patru ani de cand a plecat la Ceruri.

Dumnezeu sa-i daruiasca odihna vesnica!

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.