Ce vede creștinul ortodox în icoană? Aceasta este întrebarea care bântuie mintea cultelor neoprotestante. Creștinul ortodox vede și simte prezența celui reprezentat în icoană, vede chipul tatălui în icoana Fiului. Creștinul ortodox vede cerul, vede împărăția cerului, vede învierea Domnului, vede viața veșnică, vede lumina taborică, vede și simte lucrarea Duhului Sfânt.
Icoana face parte din dogmele credinței ortodoxe, o dogmă într-o profundă libertate. Dogma nu te închide, ci dimpotrivă îți deschide alte ferestre spre lumină, spre iubire, spre credință. De pildă, Hristos a murit și a înviat, nu doar în sufletele credincioșilor, ci în mod real în trup pătruns de slavă, dar totuși palpabil. Acesta este fundamentul credinței creștine. Fără învierea Domnului, nu există creștinism, cum fără Biserica lui Hristos, nu există mântuire. Omul, din păcate, nu se poate mântui de unul singur, el are nevoie de o comunitate, are nevoie de o comuniune. Biserica nu este un club în care se ascultă diferite muzici cum este la neoprotestanți. Biserica este o familie, o comuniune, o unire hristică.
Icoana face parte din trăirea vieții creștine. Fiecare creștin ortodox are o icoană în casă, care îi aduce aminte de învierea Domnului, de credință, de dragoste, de nădejde. Faptul că am atins cu mâna sau cu buzele icoana nu înseamnă că am sărutat lemnul sau hârtia, ci chipul celui nevăzut. Așa cum în fotografie vedem chipul drag al mamei și îți exprimi dragostea nu față de fotografie, ci față de mama ta. Icoana nu este un idol așa cum tind să spună neoprotestanții. În icoană, cerul se unește cu pământul. Icoana este mărturia că Dumnezeu s-a făcut văzut prin Fiul Său.
A fi ortodox înseamnă a trăi în interiorul acestor dogme ale credinței, nu izolat, ci în comuniune cu ceilalți, cu biserica, cu Hristos. Când trăiești credința ortodoxă cu adevărat descoperi că dogma credinței nu este o închisoare, ci o eliberare. Dogma își deschide ochii duhovnicești și atunci vezi lumea altfel. Nu te mai superi din orice, nu mai judeci pe ceilalți, nu mai bârfești, îți trăiești viața în pace cu tine și cu ceilalți, în tăcere și în credință, așa cum poți. Chiar dacă ești într-o suferință, nu cârtești pentru că toate vin de la Dumnezeu. Suferința este o cruce care duce undeva, de cele mai multe ori, în Rai.
Nu putem vorbi despre ortodoxie fără icoană. Ea a devenit o dogmă în inima bisericii. Icoana ne arată calea prin Iisus Hristos, Dumnezeul cel viu. Prin icoană mărturisim întruparea Domnului și Învierea Domnului. Păstrăm aceste dogme în inimile noastre cu credință, cu dragoste, cu nădejdea învierii. Dogma este expresia fidelității față de Domnul nostru Iisus Hristos. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14. 6).
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Pastorala Sfantului Sinod la Duminica Ortodoxiei
Publicat in : Predici la sarbatori -
Duminica Ortodoxiei
Publicat in : Duminica Ortodoxiei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.