Singurătatea există în lume și uneori este groaznică, mai ales în preajma sărbătorilor. Singurătatea există și în România, unde peste un milion dintre bătrânii români sunt singuri.
Singurătatea este una dintre bolile mileniului al III-lea, alături de depresie. Singurătatea poate duce la depresie. Singurătatea poate fi privită din mai multe unghiuri și, astfel se poate spune că este de mai multe feluri. Până la urmă, orice om are nevoie de clipe, momente de singurătate, pentru a se cerceta, pentru a se regăsi, pentru a-i încărca bateriile. Pentru persoanele care creează (scriitori, pictori, sculptori etc.) singurătatea este ca o mană cerească. Acești oameni doresc singurătatea și o folosesc în actul creației.
A fi singur înseamnă a nu fi văzut, a nu fi auzit, a nu fi apreciat, a nu aparține unei comunități. De aceea, la anii bătrâneții este bine să faci parte din mai multe asociații, fundații, organizații și să participi la activitățile organizate de aceștia. Singurătatea dacă nu este bine gestionată poate i dăunătoare. Foarte mulți dintre bătrânii singuri ajung la acele aziluri pentru bătrâni, unde nu toate oferă condiții normale de trai. A fi singur și a fi și departe de Dumnezeu este un lucru destul de greu. Există oameni care caută singurătatea pentru a găsi liniștea, dar sunt și oameni care sunt pierduți atunci când vine singurătatea nechemată. Dacă ești singur nu plânge, nu te văicări, pentru că astăzi vine la tine un prieten vechi, care va locui cu tine, Iisus Hristos. Pentru omul care nu-l are pe Hristos în el, singurătatea este o mare greutate. Chiar și omul cu care ai împărțit pâinea, gândurile, speranțele, într-o zi va ridica călcâiul împotriva ta, așa cum spune psalmistul. Numai Hristos rămâne veșnic lângă tine.
Teoretic, nicio persoană nu este singură. Dumnezeu se descoperă altfel la fiecare persoană. Important este să auzi vocea lui Hristos și să o urmezi. Este important să ai un duhovnic, la care să mergi periodic pentru sfat, să ai o biserică la care să mergi și să te integrezi în comunitatea bisericii. Dacă îl ai pe Hristos, singurătatea poate fi o binecuvântare, te poți dedica mai mult rugăciunii, bisericii, poți chiar să te implici într-o misiune de mărturisire a credinței prin scris, prin predică, prin acte de milostenie. Omul nu poate trăi singur, el are nevoie de alți oameni, de interacțiune, de conexiune, de comunicare, de comuniune, de o strângere de mână, de o vorbă bună.
Apoi, poți fi singur în mijlocul oamenilor, în mijlocul lumii prospere, dar poți fi singur într-o comunitate, într-o biserică, dar să ai inima plină de iubire pentru toți frații de credință.
Singurătatea poate fi folositoare, dacă știm să o gestionăm bine, dar mai ales să o transformăm într-o iubire față de ceilalți, într-o misiune a bisericii. Oricât de grea ar fi singurătatea, brațul lui Hristos este atât de puternic încât te poate ridica și te poate pune în lumină. Mai mult, El te poate transforma într-o lumină pentru ceilalți.
Cum se poate scăpa de duhul singurătății? Duhul singurătății este un duh al lumii contemporane, este întunericul acestei lumi, care s-a îndepărtat de Dumnezeu. Singurătatea are un mesaj evanghelic: nimeni nu este singur, când îl are pe Hristos, nimeni nu va rămâne în urmă. Hristos vrea ca tot omul să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu și astfel, ca orice om din această lume, fie că este singur, fie că nu, să se mântuiască. Este important și Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură. Multe dintre persoanele singure nu au citit niciodată Biblia. Poate Dumnezeu ți-a dat singurătatea, tocmai pentru a te dedica mai mult lui Dumnezeu, prin citirea Scripturii, prin rugăciune, prin participarea la toate slujbele bisericești din orice zi și din orice oră. Să mergeți mai des la mănăstiri de unde să luați hrană duhovnicească. Singurătatea moare atunci când El este în noi și noi suntem în El, mișcare lăuntrică greu de înțeles pentru mintea umană. Singurătatea este un semn al biruinței, atunci când ajungem la iubirea hristică.
Este bine să ai o cruce din lemn cu răstignirea Domnului Iisus, să privești mai des această cruce și să meditezi la moartea lui Hristos pe cruce, momente în care a cunoscut și a trăit tragedia singurătății. Așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie pentru că oricine va privi la șarpe va trăi, tot așa ne îndeamnă și Hristos să privim la răstignire, că oricine va privi la cruce nu va fi singur și va primi viața veșnică. Doamne Iisuse Hristoase, vreau nu vreau, Te rog, transformă această singurătate într-o binecuvântare. Amin.
Doamne, ajută!
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Parintele Benedict Ghius - Despre insingurare si comuniune
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Liniste si insingurare
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Luarea aminte la sine pentru cel ce traieste in lume
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Purificarea prin focul... credintei
Publicat in : Editoriale -
Exista singuratate?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.