
Biserica Ortodoxă prăznuiește Adormirea Maicii Domnului în fiecare an pe data de 15 august. De asemenea și Biserica Catolică cinstește această sărbătoare.
Nu exista foarte multe date despre această sărbătoare în Sfintele Evanghelii, ci doar in traditia creștină - Biserica. Acest eveniment este tratat în scrierile unor părinți orientali: Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului, Sfantul Ioan Damaschin si Patriarhul Modest al Ierusalimului.
Tatăl Fecioarei Maria, Ioachim, era un urmaş al regelui David, iar mama, Ana, era fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta proorocia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească.
Pentru că nu aveau copii, ceea ce era considerat un blestem din partea lui Dumnezeu, Ioachim şi Ana (soția lui) au început să fie ironizaţi şi batjocoriţi de oameni locului. Şi totuşi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţa lor virtuoasă, rugându-se în continuare şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu.
Tradiţia spune că în al cincizecilea an al căsătoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat în public jertfa lor, numindu-i blestemaţi. Întristaţi, cei doi părinţi s-au îndreptat spre casa lor din Seforis şi au hotărât să se retragă fiecare pentru post şi rugăciune.
Ioachim a zis către soţia sa Ana:
„Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată, eu mă duc la munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi şi ne va da nouă un copil".
Ana a început să se roage lui Dumnezeu cu durere şi cu multe lacrimi, zicând: „Doamne, Atotţiitorule, Cela ce numai Cuvântul Tău a făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd, apoi ai zis făpturilor Tale să trăiască şi să se înmulţească. Ai binecuvântat-o pe Sarra (femeia lui Avraam) şi a născut pe Isaac la bătrâneţe şi ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel proorocul, dă-mi şi mie roada pântecelui meu şi nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naşte fiu, sau fiică, îl voi închina Ţie cu toată inima şi-l voi da să slujească în biserica slavei Tale".
Îngerul Gavriil s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa. Tot el le-a vestit că acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi că va fi un vas ales lui Dumnezeu.
În momentul în care Dumnezeu a decis să o aducă pe Maica Sfânta alaturi de El, l-a trimis pe Arhanghelul Gavril, cu trei zile inainte ca Maica lui Iisus să moară, să-i transmită spusele lui Hristos: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vi la viața cea nemuritoare”.
La auzul acestora, Fecioara Maria, cuprinsa de dor, s-a bucurat de faptul ca își va revedea Fiul și a hotărât să meargă la Muntele Maslinilor, pentru a se ruga. În drumul ei spre locașul de rugăciune, Sfanta Fecioară Maria a văzut cum pomii de pe munte se apleaca.
Dupa rugaciune, când s-a întors acasă, îndată ce a pășit peste prag, toată încăperea sa a început să se cutremure. Presimțind că i se apropie sfârșitul, a aprins multe lumânări și i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru semnul trimis, după care și-a chemat rudele și vecinii, rugându-i să o ajute la pregătirea casei și toate cele necesare pentru îngroparea ei.
Le-a spus tuturor ceea ce i-a transmis îngerul și le-a arătat tuturor darul care i-a fost oferit: o stâlpare de finic.
Odată cu ridicarea Fecioarei Maria la ceruri, Apostolii i-au ajutat pe credincioși cu asezarea trupului, cel care a dat viață Mântuitorului.
Asadar, moartea Maicii lui Hristos nu a fost o moarte obișnuită oricărui om. Potrivit Tradiției, a fost îngropată într-un mormant din Ghetsimani, iar dupa trei zile, mormantul ei a fost gasit gol.
Fiind Maica Celui ce a biruit moartea - Mântuitorul - nu a rămas în mormânt , ci s-a ridicat la Ceruri, prin puterea Fiului ei - Iisus Hristos.
După cum mormântul lui Hristos a rămas gol,tot astfel s-a petrecut minunea cu mormântul Maicii Sale. Cele două morminte rămase goale ne vestesc despre moarte, înviere și viața veșnică.
Maica Domnului este singura dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduiala liturgica a punerii în mormant, asemănătoare cu cea a Mantuitorului.
Credinciosii care participa la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului cântă imnuri: Prohodul și Binecuvantarile Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locașului de cult, precum este purtat cel al Mantuitorului în Vinerea Mare.
Această rânduială nu are menirea de a pune un semn de egalitate între ea și Hristos, ci de a arăta înrudirea cu Fiul ei.
Conform definițiilor dogmatice adoptate de al treilea sinod ecumenic, ținut la Efes în anul 431, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume și mântuirea.
Numele Maria, potrivit unor surse înseamnă „copil dorit". Fecioara Maria este singura femeie pomenită cu numele de Coran. Ea este privită ca un semn divin pentru omenire, lăudată pentru că și-a apărat castitatea, vrednică de cinstire pentru obediența ei.
Sfânta Fecioară Maria, ca una care s-a învrednicit de cinstea excepțională de a naște cu trup pe Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul lumii, este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi și cea mai mare dintre toți sfinții, fiind mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii.
Cinstirea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile: ortodoxă, catolică, anglicană și cele orientale. Un număr foarte mare de biserici și catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.
Se cuvine cinstire în rugăciune a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, spre bună viețuire și iertarea păcatelor.
Slavă ție Maică Preacurată și Sfântă Fecioară, care ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea, în vecii vecilor!
Amin!
Maria Filipoiu - poet, exeget, jurnalist UZPR
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.