Momentele de adevăr ale istoriei sunt clipele binecuvântate în care omul a lucrat împreună cu Dumnezeu, avânt drept țintă apărarea pământului strămoșesc, a dreptei credințe, a identității și a valorilor naționale, pentru mântuirea sufletelor noastre.
Clipe care au rodit întru Duh Sfânt, în chip neștiut și nevăzut de noi, prin jertfa eroilor și a martirilor neamului românesc, răstigniţi pe Crucea Iubirii.
Clipe în care lumea s-a întâlnit cu Dumnezeu, prin osteneala celor care au menţinut vie flacăra credinței, a dragostei și a nădejdii, pecetluind cu propriul lor sânge destinul unui neam întreg.
În rest, trădări, interese meschine, ideologii care ne-au sucit mințile și ne-au sfâșiat sufletele, discursuri goale de conținut și de realism.
O istorie „ocazională”, promovată în mod artificial, cu „eroi” de conjunctură, împinși de la spate sau apăruți „ad-hoc”, pe o scenă unde se joacă o piesă de teatru, care pare că nu se mai termină, cu multe acte inspirate din evenimente festiviste reciclate.
Se tot vorbește despre o Românie „nevăzută”, formată din români adevărați. De ce să nu consemnăm și o istorie „paralelă” sau „subversivă”, în fond a iluziilor dureroase, cu „martirii” ei nefericiţi și „nemântuiți”.
Toată istoria noastră stă sub semnul Sfintei Cruci, ca putere prin care suntem izbăviți din robia nedreptății, a fatalităţii, a nonsensului şi a morţii.
Istoria nu poate urma decât o singură cale, ce se identifică cu destinul fiecăruia dintre noi, acela de a-L trăi pe Dumnezeu înlăuntrul inimii noastre și de a-L mărturisi din și prin iubire.
Purtătorul de biruinţă este Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, care prin Jertfa, Învierea şi Înălţarea Sa a dat rost şi împlinire trecerii timpului, deci și istoriei omenirii.
Adevărate sunt doar clipele în care „sufletul” și „trupul” fiinţei naţionale a rămas întreg şi s-a sfinţit prin jertfa multor eroi cunoscuți sau anonimi.
E Jertfa prin care am primit, spre întrupare, Viaţa lui Hristos, ca o pecete a continuităţii şi a statorniciei noastre pe aceste meleaguri, unde stindardul luptei a fost mereu Sfânta Cruce, sabie Numele lui Iisus şi platoşă veşmântul smereniei, al credinţei şi al iubirii de Dumnezeu şi de neam.
Mai păstrăm ceva din eroismul și din patriotismul înaintașilor noștri sau au rămas doar câteva file zdrențuite dintr-o istorie glorioasă, peste care se așterne, tot mai gros, praful uitării?
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
De ce ne facem semnul sfintei cruci ?
Publicat in : Religie -
Semnul Sfintei Cruci - simbolul crestinismului
Publicat in : Religie -
Cum ne inchinam in oras?
Publicat in : Editoriale -
Sfanta Cruce - altarul mantuirii noastre
Publicat in : Inaltarea Sfintei Cruci
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.