Carantania

Manastirea ortodoxa de pe Muntele din Carantania, aflata in apropiere de Ierihon, numita si "a ispitirii Domnului", aminteste de postul de 40 de zile al Mantuitorului, tinut mai inainte de a incepe sa propovaduiasca Imparatia lui Dumnezeu, dar mai ales de ispitirea Lui, de catre diavol, in trei moduri diferite.

Ierihonul, stravechiul oras biblic, este unul dintre cele mai vechi orase cunoscute din lume, daca nu chiar cel mai vechi. Ierihonul este orasul aflat la cea mai joasa altitudine, aproximativ 250 de metri sub nivelul marii. Situat la nord-est de Ierusalim, la 40 de kilometri distanta, Ierihonul este in prezent o "insula" palestiniana in teritoriul Israelului.

Ierihonul este primul oras cucerit de israeliti, dupa peregrinarea de 40 de ani prin pustiu. Dupa Ierusalim, Ierihonul este cel mai excavat loc din Tara Sfanta, aici avand loc mai multe evenimente biblice. In timpul ultimei calatorii, spre Ierusalim, Iisus a vindecat doi orbi, intre care se remarca insistentul Bartimeu. Tot in Ierihon se petrece si convertirea vamesului Zaheu la pocainta. Se presupune ca si rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivata de trecerea lui Iisus prin fata palatului de iarna a lui Irod cel Mare, aflat in Ierihon.

Intreita ispitire a Mantuitorului in pustie - Sfanta Scriptura

"Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre diavolul. Si dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, la urma a flamanzit" (Matei 4, 1-2). "Iar Iisus, plin de Duhul Sfant, S-a intors de la Iordan si a fost dus de Duhul in pustie, timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul" (Matei 4, 1-2).

"Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini. Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 3-4). "Si in aceste zile nu a mancat nimic; si, sfarsindu-se ele, a flamanzit. Si I-a spus diavolul: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine. Si a raspuns Iisus catre el: Scris este ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant al lui Dumnezeu" (Matei 4, 3-4).

"Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului, si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: "Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau". Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Matei 4, 5-7). "Si suindu-L diavolul pe un munte inalt, I-a aratat intr-o clipa toate imparatiile lumii. Si I-a zis diavolul: Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea lor, caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc; deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta. Si raspunzand, Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti" (Luca 4, 5-8).

"Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt si I-a aratat toate imparatiile lumii si slava lor. Si I-a zis Lui: Acestea toate Ti le voi da Tie, daca vei cadea inaintea mea si Te vei inchina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, caci scris este: "Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si Lui singur sa-I slujesti" (Matei 4, 8-10). "Si L-a dus in Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos; caci scris este: "Ca ingerilor Sai va porunci pentru Tine, ca sa Te pazeasca"; si te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau. Si raspunzand, Iisus i-a zis: S-a spus: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Luca 4, 9-12).

Potrivit traditiei locale, in interiorul acestei manastiri se afla pestera in care Mantuitorul s-a retras, in cele 40 de zile de post negru. Tot in acest loc, diavolul ar fi aruncat doua dintre cele trei ispitiri, si anume: ispita adresata trupului, prin cerinta de a transforma pietrele in paini, si ispita adresata setei de slava si putere lumeasca, prin cerinta de a i se inchina. Ispitirea cu slava si puterea lumeasca este cea de-a treia ispitire, petrecuta "pe un munte inalt", adica undeva mai sus de actuala manastire.

In acest loc, pe platoul muntelui din Carantania, se vad si astazi ruinele unei biserici bizantine, zidita undeva prin secolul al VI-lea. Prezenta calugarilor isihasti, in pesterile din zona, este insa cu mult mai veche, o biserica existand inca din-nainte. Astfel, o biserica monahala pe Muntele Ispitirii este amintita inca din anul 326, cand Augusta Elena din Constantinopol o aminteste in jurnalul ei de calatorie.

In anul 630, in vremea conducerii califului Umar ibn al-Khattab, o mare parte din Palestina, inclusiv localitatea Ierihon, a fost cucerita de arabi. In vremea de dominatie musulmana, manastirea din Carantania a ajuns in stare de ruina.

Cand cruciatii au invadat regiunea, in anul 1099, ei au construit aici doua biserici: o biserica a fost zidita la jumatatea muntelui, iar o alta a fost zidita pe platoul superior. Ei numeau acest loc "Muntele Carantania", cuvantul "quarantana" insemnand "40".

Dupa revenirea arabilor in Palestina, cele doua biserici au ajuns in stare de ruine, iar mai apoi au fost daramate. Pamantul pe care fusesera zidite cele doua biserici a fost cumparat de grecii ortodocsi in anul 1874. Actuala manastire a fost zidita in anul 1895, in jurul unei pesteri care, potrivit traditiei locale, a servit Mantuitorului pe post de adapost, in vremea celor 40 de zile de nevointa.

Pe muntele din Carantania, mai sus de manastirea ortodoxa si de ruinele celeilalte, se afla fortareata Doc, cunoscuta pentru o tradare istorica: aici au fost omorati, de catre Ptolomeu (ginerele), prin inselare, preotul Simon Macabeul (socrul) si fiii sai, Matatia si Iuda.

"Iar Ptolomeu al lui Abub era pus carmuitor in campul Ierihonului, si avea argint si aur mult. El era ginere al arhiereului. Si s-a inaltat inima lui si a vrut sa stapaneasca tara, si s-a sfatuit cu viclesug asupra lui Simon si a fiilor lui, ca sa-l omoare.

Iar Simon umbla prin cetatile din tara si purta grija de nevoile lor, si s-a coborat din Ierihon, el si Matatia si Iuda, fiii lui, in anul o suta saptezeci si sapte, in luna a unsprezecea, luna Sebat. Si i-a primit cu viclesug feciorul lui Abub intr-un castel mic, ce se chema Doc, pe care-l zidise, si le-a facut ospat mare, si a ascuns acolo barbati.
Si cand s-au ametit de vin Simon si fiii lui, s-a sculat Ptolomeu si cei care erau cu el, si-au luat armele si au intrat asupra lui Simon la ospat, si l-au omorat impreuna cu cei doi feciori ai lui, si o seama din slugile lui. Si a facut rautate mare si a rasplatit rele pentru bune." (I Macabei 16,11-17).

Teodor Danalache

• Incurcandu-l pe diavol
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: