Hristos l-a luptat pe diavol 40 de zile şi de nopţi întregi, în pustiul arid (v. Luca 4,2). Insă Hristos ar fi putut din prima clipă să-l spulbere, să-l facă să dispară din faţa Lui, însă nu a făcut-o! Intenţionat! Pentru ca diavolul să spună: Oare dacă Hristos era Dumnezeu, mai rezistam eu în faţa Lui 40 de zile? Deci diavolul a rămas nesigur, pentru că dacă Hristos ar fi fost doar om, ar fi trebuit din prima zi să înfometeze, să înseteze, iar aici trecuseră 39 de zile şi încă nu dădea semne. S-a tulburat diavolul, era încurcat. Iar Hristos abia în a patruzecea zi a flămânzit (v.
Acum diavolul era mai încurcat decât înainte. Se gândea: dacă Hristos era om, ar fi flămânzit din prima zi. Dacă era Dumnezeu, n-ar fi flămânzit nici măcar în a patruzecea zi. Şi atunci L-a supus-unui test: ştiind că omul, de dragul pântecelui, jertfeşte orice (Eva sacrificase chiar Raiul), diavolul I-a spus lui Hristos: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se facă pâini (Matei 4, 3). Acum, când Te roade foamea; acum, când Te-am sfârşit cu sâcâiala neîncetată; acum, că eşti în pustiu şi ai atâta nevoie de pâine şi nu e chip să o găseşti în altă parte, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, atunci fă din pietre pâine. Hristos nu i-a spus: „Da, sunt Fiul lui Dumnezeu, dar nu-ţi voi face pe plac", ci i-a zis: Scris este: nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). Diavolul nu a primit răspunsul pe care-l voia. A eşuat la prima încercare, deci a trecut la a doua. L-a lovit pe Hristos în cel mai sensibil punct al firii omeneşti: în dorinţa de stăpânire, de putere. Dacă Hristos ar fi fost om şi nu Dumnezeu, S-ar fi abătut. Hristos S-a predat în braţele lui şi diavolul L-a transportat, L-a ridicat pe un munte foarte înalt. Şi de acolo, din înălţime, I-a arătat cele mai strălucite împărăţii ale lumii şi I-a zis: Acestea toate Ţi le voi da Ţie dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie (Matei 4,9). Iar Hristos i-a răspuns: Scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi Lui singur să-I slujeşti (Matei 4, 10). Nu i-a spus: „Eu sunt Dumnezeu, închină-te tu Mie!" Iar diavolul nici de data aceasta nu a găsit răspunsul. Atunci L-a supus celei de-a treia şi ultime încercări: de pe muntele înalt L-a luat pe sus şi L-a dus în Ierusalim. L-a aşezat pe cel mai înalt punct al Templului, spunându-I: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos, căci scris este: îngerilor Săi va porunci pentru Tine ca să Te păzească (Luca 4,9-10). Dar Hristos i-a răspuns: S-a spus: să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău (Luca 4,12).
Iar diavolul, sfârşind toată ispita, a fugit din faţa Lui, fără a înceta cu încercările, continuând să-I spioneze şi să-I cerceteze toate mişcările.
Vasilios Bacoianis Arhim.
Hristos Necunoscut. Ceea ce nu stiam despre Iisus Hristos, Editura De Suflet
Cumpara cartea "Hristos Necunoscut. Ceea ce nu stiam despre Iisus Hristos"
-
Ispitirea lui Hristos in pustiu
Publicat in : Editoriale -
Ispitirile
Publicat in : Dogma -
Ispitele si indoielile Domnului
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.