Manastirea Oranki este o manastire din Nijni Novgorod, undeva in desertul Siberiei, Rusia. Oranki este un loc unde sfintenia se simte inca de la primul pas, nenumarate trupuri de martiri odihnindu-se de-a lungul si de-a latul locului. "Era o rapa intreaga plina cu martiri, acoperiti cu putin pamant." (Parintele Dimitrie Bejan) Localnicii povestesc ca la Oranki se petrec multe minuni.
Initial, una dintre cele mai mari si iubite manastiri rusesti din zona, Oranki a devenit, in cele din urma, unul dintre cele mai crunte lagare de exterminare. Cand a fost preluata manastirea, de catre comunisti, aici fusesera adunati mai toti calugarii din marile manastiri rusesti, spre a fi redusi la tacere. In cele din urma, diavolul si-a dat drumul furiei, 11.000 de calugari fiind omorati fara nici o remuscare.
"Oranki a fost o manastire unde majoritatea calugarilor aveau studii superioare. Ultimii tari ai Rusiei mergeau des pe acolo, de multe ori pentru perioade mai lungi. Aceasta manastire se afla in desertul siberian si, pentru ca era foarte izolata de lume, comunistii au transformat-o in lagar de exterminare a detinutilor politici si prizonierilor de razboi. Azi, acolo e iarasi manastire de calugari." (Parintele Eftimie de la Schitul Huta)
Manastirea Oranki si marturia parintelui Dimitrie Bejan
Manastirea Oranki a fost intemeiata in anul 1634, pe un afluent al raului Volga. Initial, aceasta manastire a fost destinata calugarilor proveniti din nobilimea rusa. Manastirea adapostea un palat al tarului, biblioteca religioasa, editura, tipografie (aici au fost tiparite carti ortodoxe de mare pret, in serviciul Bisericii Ruse). Aici a trait si Maria, fiica voievodului moldovean Dimitrie Cantemir, numita in cronicile rusesti: "Maria Cantemirovna, imparateasa neincoronata a tuturor rusilor."
La manastirea Oranki veneau sa se inchine Domnului multi dintre tarii Rusiei. "De cele mai multe ori tarii Rusiei veneau in Manastirea Oranki de Sfintele Pasti, sa sarbatoreasca Sfanta Inviere. si acum exista casa, destul de modesta, in care locuiau aici tarii, in fata careia se afla un izvor si o fantana. Era obiceiul sa ingenunchezi in fata fantanii si, daca erai bun la Dumnezeu, apa se ridica din fundul pamantului, galgaind suvoi pana la gura ta. Daca erai om pacatos, izvorul ramanea in fundul pamantului mut si surd. Eu dau marturie si acum, la batranete, pentru aceasta realitate."
"Aici, la acest izbuc, am facut slujba pentru ploaie impreuna cu un preot batran rus fara un ochi si fara o mana. Erau de fata zeci de mii de rusi pravoslavnici. De indata ce am terminat rugaciunea, s-a pornit imediat ploaie. Acest fenomen s-a petrecut tot atunci cand seceta a cuprins toata Rusia, de la Volga pana la Prut si toata Romania pana la Olt, in vara anului 1946." (Parintele Dimitrie Bejan)
Intr-una dintre chilii, se pare ca Lev Tolstoi si-a scris opera numita "invierea", fiindca aici traiau numai monahi si carturari de vita nobila. Potrivit autoritatilor vremii, "aici se practicau artele si literele, alaturi de exercitiile mistice".
Nicaieri pe lume nu-i Iisus mai transfigurat decat in icoana Invierii de la Oranki. in fata acestei icoane au ingenuncheat toti tarii Rusiei, incepand cu Petru cel Mare; iar dintre romani, cel mare invatat al timpurilor, Dimitrie Cantemir, voievod, a ingenuncheat aici in fata icoanei cu toata familia sa si cu toti boierii si ostasii care l-au urmat pe voievod in surghiunul rusesc.
In anul 1918 comunistii au desfiintat manastirea si au facut lagar de calugari, inchizand aici peste 11.000 de calugari din toate manastirile Rusiei. Comunistii au dat crucile jos si au dat cu var peste toate icoanele pictate pe pereti. In perioada anilor 1919-1920, toti acesti calugari si episcopi au fost ucisi, in urma refuzului lor de a colabora cu autoritatile atee. Acesti calugari sfinti, ucisi pentru credinta in Hristos, sunt o parte din martirii pe care i-a dat Biserica Rusa in acel secol zbuciumat.
In vremea prigoanei comuniste, in incinta manastirii au fost martirizati 11.000 de calugari. Acest lucru este marturisit de parintele Dimitrie Bejan, in cartea "Bucuriile suferintei". Cei peste 15.000 de prizonieri de razboi, dintre care majoritatea erau romani, alaturi de parintele Dimitrie, au vazut si au auzit despre santul plin cu trupuri de oameni impuscati in cap, imbracati in haine negre, monahale, la 20 de ani dupa uciderea lor de catre comunisti.
Parintele Dimitrie Bejan a fost inchis in lagarul de prizonieri de la Manastirea Oranki incepand cu anul 1942. Mergand in padure, dupa lemne, parintele Dimitrie Bejan a intalnit un batran, ascuns printre copacii cei vechi. Acesta era unul, poate chiar singurul, dintre calugarii care au scapat cu viata din Oranki.
Parintele cel batran, ascuns in padure, scapand la parintele Dimitrie, i-a marturisit toata istoria locului. "Comunistii atei, cand au intrat la putere, au prins 11.000 de calugari si preoti din toate manastirile si i-au inchis acolo, printre care eram si eu. Au venit niste militari calari si ne-au intrebat: "Mergeti cu noi sau nu? Aveti 24 de ore timp de gandire!" Iar episcopul le-a zis: "Este prea mult pana maine! Va dam raspunsul in 10 minute!" Atunci episcopul s-a intors spre noi si ne-a intrebat: "Fratilor, acum aveti ocazia sa va faceti mucenici pentru Hristos! Vreti sa va uniti cu comunistii? Sau vreti sa va dati viata pentru Hristos si sa va numarati in ceata sfintilor mucenici? Sa nu va temeti! Hristos este cu noi! Hristos ne cheama la El!" Atunci am strigat toti intr-un glas: "Vrem sa murim pentru Hristos!"
Si asa au fost impuscati toti cu mitraliera in cap, timp de o luna de zile, cate 300-500 in fiecare zi, fiind ingropati in acea vagauna mare din curtea manastirii. Ei singuri isi sapau santul si singuri il astupau. Unii sapau santul, apoi erau impuscati, iar altii ii acopereau cu pamant si sapau mai departe santul; apoi si ei, la randul lor, erau impuscati, pana i-au ingropat pe toti. Dar erau plini de credinta in Hristos si traiau numai in post si rugaciune pana i-au ucis ateii. Iar pe episcop l-au impuscat la urma si l-au ingropat."
Dupa aflarea acestei vesti, a urmat si minunea. Facand niste sapaturi in curtea lagarului de exterminare din Oranki, unde era inchis si parintele Dimitrie Bejan, cai cativa muncitori au dat peste ramasite de trupuri. Sapand inca putin, ei au gasit trupul unui mitropolit, neputrezit. Nici macar hainele aceluia nu era putrezite, ci intregi si nestricate.
Pe locul de martiriu al atator sfinti se inalta astazi si o cruce romaneasca. Crucea din marmura neagra a fost lucrata in Romania, la Beius, pe ea fiind reprezentat "Hristos intemnitat". Mai jos, pe o parte si pe alta, se afla urmatoarele cuvinte, scrise in limba romana si in limba rusa: "Ati suferit, ati rabdat, ati plans si pentru noi, cei care nu am fost inchisi, pentru pacatele noastre. Va multumim."
Cand a fost instalata crucea de marmura, in Oranki, pamantul a scos la lumina ramasite din trupurile calugarilor martirizati de demult. Acestea erau frumoase la culoare si placute la vedere. O parte dintre ele au fost aduse in tara, urmand a fi asezate in biserica din Schitul Huta, dar si in paraclisul de la Aiud.
Pentru o vreme, Oranki a fost inchisoare de femei. Oranki a redevenit manastire de calugari incepand cu anul 2004. Astazi, multime de pelerini vin sa se inchine si sa faca rugaciune pe pamantul sfintit de atata multime de suflete de martiri, ale caror trupuri inca se afla in pamant.
Teodor Danalache
-
Manastirea Solovetsky - Solovki
Publicat in : Biserica in lume -
Tolga - in inima credintei pravoslavnice
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Sfantul Chiril - Belozersky
Publicat in : Biserica in lume -
Lavra Sfantului Serghie de Radonej - Sfanta Treime
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Nilov
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.