Manastirea Mislea este asezata pe firul raului Mislea, la confluenta cu raul Telega, intre localitatile Campina si Ploiesti. Localitatea Mislea se afla asezata in partea de vest a judetului Prahova, la confluenta raurilor Mislea Seaca, Mislea si Telega, ea apartinand comunei Scorteni.

Localitatea prahoveana Mislea a cunoscut perioade de inflorire, odata cu intarirea asezamantului monahal, cu dezvoltarea agriculturii si a mestesugurilor, mai tarziu, odata cu exploatarea petrolului, iar in prezent, prin productie si servicii.

Manastirea Mislea, ctitoria lui Radu Paisie

Manastirea Mislea a fost intemeiata intre anii 1536-1537, de catre domnitorul Tarii Romanesti, dreptcredinciosul Radu Paisie, pe locul unei sihastrii vechi din secolulul al XV-lea. Tot el este cel care a ctitorit si Manastirea Valea, in anul 1512. Se crede ca Radu Paisie a fost fiul natural al lui Radu cel Mare. Radu Paisie este domn al Tarii Romanesti intre anii 1535-1545, dar fiind mazilit, din motive necunoscute, de catre turci, este surghiunit in Egipt, unde va si muri.

Dupa mazilirea lui Radu Pasie, inlocuitorul sau, Mircea Ciobanu, pustieste ctitoria inaintasului sau, astfel ca Manastirea Mislea isi intrerupe existenta pana la urcarea pe tron a lui Petru Voda Cercel, care inzestreaza manastirea si ii acorda noi scutiri de dari si vami. Printre ctitorii care au refacut, inzestrat si ingrijit asezamantul de-a lungul anilor, se afla si Mihai Viteazu.

Manastirea Mislea a fost construita potrivit canoanelor monahale si arhitecturale din Muntenia. Asezamantul monahal de aici are forma patrulatera, fiind fortificat cu ziduri inalte, sprijinite pe contraforturi puternice. De jur imprejur se inalta turnul de aparare, turnul clopotnita, la intrare, si corpurile de chili, zidite pe pivnite domnesti boltite. De-a lungul vremii, biserica centrala, zidita in forma de cruce, a fost afectata de numeroasele refaceri.

Manastirea de la Mislea incepe sa isi piarda din bunastare in vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, care hotaraste secularizarea averilor manastiresti. In cele din urma, manastirea va ajunge sa fie folosita pe post de Scoala Corectionala, pentru minori delincventi. Pe incinta vechii manastiri a fost construita, in timpul regimului comunist, o inchisoare politica, pentru femeile detinute politic.

Mislea, inchisoare comunista pentru femeile detinute politic

Manastirea Mislea este amenajata ca inchisoare centrala, pentru detinutele de drept comun (inchisoare obisnuita). In timpul dictaturii antonesciene, aici va fi amenajata o aripa speciala, pentru femeile detinute politic, legionare si comuniste. In aceasta perioada, viata din inchisoare este una cat de cat normala, spre deosebire de ce va urma, in vremea comunistilor.

Biserica de la Manastirea Mislea, aflata chiar in centrul ansamblului monahal, este puternic avariata, de cutremurul din anul 1940. Detinutele legionare sunt cele care ajuta la refacerea acesteia si la restaurarea picturii interioare. Preotul paroh din satul Mislea este cel care indeplineste rolul de preot slujitor in inchisoarea invecinata. Detinutele legionare formeaza un cor, pentru raspunsurile de la slujbe.

In aceasta perioada, viata detinutelor de aici a fost mai blanda decat a celor din alte parti. Dupa o carantina de zece zile, detinutele erau repartizate intr-unul dintre cele trei ateliere, fiecare unde putea lucra. Era un atelier de tesut covoare; altul de confectii, se faceau camasi barbatesti; si un altul in care se desirau petice de lana venite de la fabrici de tricotaje si se foloseau apoi pentru tesutul covoarelor. Inchisoarea Mislea avea contract cu magazinul Romarta. Tot aici se lucrau si rochii de mireasa, camasi de mire si alte articole.

In atelierele de la Mislea se lucra vreme de douasprezece ore pe zi. Detinutele lucrau in trei serii si erau lasate libere in curte, puteau sa se intalneasca cu toate trei seriile, precum si cu cele batrane, care nu mai puteau munci. Cele care lucrau aveau cartele si puteau cumpara cate ceva de la o mica alimentara care era in curte, de exemplu: marmelada, drojdie de bere, baticuri, materiale de rochii sau de capoate; in felul acesta, se ajutau una pe alta.

In temnite, femeile au fost inzestrate cu un dar aparte, anume acela de a trasfigura uratul in frumos: cantau; scriau poezii; alcatuiau piese de teatru, pe care apoi le si jucau; isi desirau rochiile, pentru a obtine fire de brodat cu care, pe ascuns, teseau adevarate povesti. Dar, cel mai mare urat pe care au reusit sa-l alunge, a fost acela al gardienilor care, desi fusesera instruiti sa le urasca, au ajuns sa le admire atat comportamentul, cat si crezul.

Odata cu venirea la conducere a comunistilor, lucrurile s-au schimbat in rau, aripa inchisorii amenajata pentru detinutele politic marindu-se tot mai mult. Aproape toate femeile legionare din tara sunt adunate la fosta Manastire Mislea, sau cel putin trec prin aceasta inchisoare, macar o data in timpul condamnarii lor.

Odata ajunse la inchisoarea Mislea, detinutele treceau de perchezitie si apoi intrau direct la dus, unde apa era extrem de rece. Celulele aveau cate trei randuri de paturi suprapuse. Numarul detinutelor dintr-o celula varia, intre 21 si 34 de suflete. Pentru femei, seara avea loc cel mai asteptat moment al zilei: rugaciunea. Rugaciunea era rostita, de obicei, de sefa de camera, aceasta constand in Acatistul si Paraclisul Maicii Domnului. Iarna, celulele erau incalzite cu o soba care ardea numai o jumatate de ora pe zi. Totusi, femeile incarcerate la fosta manastire Mislea au supravietuit si s-au eliberat, prin decretul din 1964.

Sub comunisti, biserica monahala isi inceteaza activitatea, preotul nemaifiind primit in interiorul inchisorii. Biserica este folosita pe post de depozit de materiale, insa ea ramane ingrijita de unele dintre legionarele inchise aici. In anul 1956, detinutele pe motive politice sunt transferate la Inchisoarea Miercurea Ciuc, cladirile de la Mislea indeplinind insa in continuare rolul de inchisoare de drept comun.

Biserica manastirii este din nou afectata de cutremur, in anul 1977. Avariile provocate de cutremur au fost de ajuns spre a-i face pe comunisti sa o sfarme cu buldozerul si sa o arunce in afara zidurilor de incinta. Preotul din localitatea Mislea, anume Trandafir Dumitrescu, este cel care a reusit sa salveze cateva icoane de catapeteasma si arhiva manastirii Mislea, pastrate astazi in biserica satului.

In anul 1995, in centrul ansamblului monahal de la Mislea s-a ridicat o cruce de fier, chiar pe locul Alarului vechii biserici. In prezent, la Manastirea Mislea functioneaza un complex de servicii sociale (centru de ingrijire si asistenta pentru persoane varstnice sau cu handicap).

Teodor Danalache

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: