Manastirea Banja, cunoscuta si sub denumirea de Biserica Sfantul Nicolae din Dabar, este o manastire ortodoxa aflata la mica distanta de localitatea Priboj, pe drumul ce leaga intre ele localitatile Risan si Perast, pe un deal inalt din Banja Brdo, pe malul drept al raului Lim, in Serbia.
Manastirea si-a luat numele de la apele termale aflate pe teritoriul ei, cunoscute pentru puterea lor tamaduitoare, inca din timpurile antice. Apele termale se afla chiar langa zidul de incinta al actualei manastiri.
Biserica Sfantul Nicolae exista deja in secolul al XII-lea. Manastirea Banja, dupa cum este ea cunoscuta astazi, este una dintre ctitoriile familiei domnesti Nemanja, fiind si una dintre cele mai vechi si importante manastiri medievale sarbesti.
Prima mentionare istorica a acestei manastiri are loc in secolul al XII-lea, cand staretul acesteia este numit intr-un Tipicon al Manastirii Studenica, alaturi de alti cativa, adunati pentru numirea unui nou staret in Studenica.
Astfel, in anul 1219, in momentul adunarii staretilor in Studenica, staretul din Manastirea Banja era numit in al patrulea scaun episcopal, manastirea lui fiind privita ca centru episcopal al regiunii Dabar. Alaturi de acesta este amintit si episcopul Hristofor, din Manastirea Hilandar.
Pana in secolul al XIV-lea, Manastirea Sfantul Nicolae din Banja a fost privita cu mare cinste, atat ca centru duhovnicesc, cat si ca centru episcopal. In aceasta perioada, ea s-a aflat in grija unei instarite familii de proprietari locali.
De pe la sfarsitul secolului al XIV-lea si pana prin al patrulea deceniu al secolului al XV-lea, Manastirea Banja a fost socotita drept principal punct de popas, aici oprindu-se mai toti comerciantii din Dubrovnik, in drumul lor spre Serbia, Bosnia si Constantinopol.
In vremea dominatiei otomane, manastirea a avut mult de suferit, ea fiind distrusa de mai multe ori. O serie semnificativa de lucrari de reparatie si zidire au avut loc in anul 1570, cand Manastirea Banja a fost renovata de catre primul patriarh al reinnoitului Patriarhat de Serbia, anume de Macarie Sokolovic.
Descoperirea aici a mormintelor mai multor personalitati de seama din vremea domniei imparatilor Dusan si Uros I marturisesc valoarea deosebita a acestei manastiri, pana la destramarea statului medieval sarb. Pentru o oarecare perioada de timp, Manastirea Banja a fost folosita pe post de mausoleu funerar si de catre instarita familie Vojnovic (detinatori de mosii).
Infatisarea actuala a manastirii dateaza din anul 1329, cand imparatii Stefan din Decani si Uros I au zidit-o pe ruinele vechii biserici, inchinate Sfantului Ilie. Dupa terminare, manastirea a fost inchinata Sfantului Ierarh Nicolae. Pe la inceputul secolului al XVII-lea, Petru Kordic din Risan a ridicat, pe ruinele vechii biserici, un Altar inchinat Sfantului Gheorghe. Mai apoi, Atanasie din Hilandar a ridicat prezenta biserica, in anul 1720.
Astazi, complexul monahal din Banja este alcatuit din: Biserica Sfantul Nicolae (biserica cea mare), Biserica Inaltarea Domnului (biserica cea mica, construita in partea sudica a bisericii celei mari) si fundatia Bisericii Sfantului Ilie.
Biserica cea mare este zidita in forma de cruce inscrisa, avand abside semicirculare si un pridvor deschis, in partea de vest. Pe bolta bisericii se sprijina doua turle largi, una fiind asezata deasupra pronaosului, iar alta deasupra naosului.
Pe peretii exteriori ai bisericii se pastreaza, pana astazi, cateva urme de fresca, in special motive florale si ornemente geometrice. Se crede ca, la inceput, biserica era zugravita complet si in exterior. In absida Sfantului Altar si in naos se pastreaza doua randuri de fresce, datand din secolele XIV-XVI. In pronaos se pastreaza frescele lucrate in secolul al XVI-lea, de o deosebita valoare artistica si duhovniceasca.
Primele fresce au fost lucrate imediat dupa perioada de renastere a picturii, in stilul bizantin din vremea paleologilor. Urmatoarele fresce sunt opera unor zugravi anonimi, tributari atelierului de pictura din Pec, acestia imitand cumva stilul anterior. Ultimele reparatii masive facute Bisericii Sfantului Nicolae au avut loc in anul 1905.
Incepand cu anul 1974, complexul monahal a inceput sa fie extins, lucrarile si sapaturile arheologice scotand la lumina tot trecutul manastirii. Obiectele descoperite, peste 40 de vase valoroase, din metale si pietre pretioase, liturgice si eclesiale, au fost asezate intr-un muzeu (potire, sfinte vase, obiecte liturgice, cruci, etc). Muzeul din Manastirea Banja este unul dintre cele mai bogate si valoroase din Balcani, aici pastrandu-se obiecte unice, de o valoare inestimabila.
Teodor Danalache
-
Manastirea Moraca
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Sfantul Nicolae - Kapinovo
Publicat in : Biserica in lume
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.