Manastirea Visovac
Manastirea Visovac - Samostan Visovac - este o manastire romano-catolica aflata pe Insula Visovac, in Parcul National Krka, din Croatia. Insula Visovac este o micuta limba de pamant, inaltata pe luciul lacului omonim, din Canionul Krka, la o distanta de 6 kilometri mai sus de Skradin. In vremurile antice, locul era numit "Lapis Albus", adica "Stanca Alba".
Manastirea Visovac - scurt istoric
Prima mentionare documentara a insulei Visovac o avem dintr-un document din anul 1345, emis de catre regele Louis de Anjou, prin care acesta inmana "localitatea Rog si insula Visovac" lui Budislav Ugrinic, fiul lui Ugrin de Bribir; locul se va afla de acum sub protectia nobilimii croate.
In pofida tuturor greutatilor ce au cuprins zona, de-a lungul istoriei, insula si asezamantul monahal de pe Visovac au fost intotdeauna un loc al pacii si al linistii. Ceea ce va lua nastere pe aceasta insula va fi vazut drept simbol al credintei si culturii croate nationale - Manastirea francicana Visovac.
|
|
Primele urme ale rugaciunii, pe aceasta insula, apartin calugarilor augustinieni, care au si intemeiat aici o micuta manastire, inchinata Sfantului Apostol Pavel. Zidirea bisericutei centrale a avut loc in secolul al XIV-lea. Pana spre secolul al XVII-lea, insula se va numit, printre localnici, "Insula Sfantului Pavel". Ramasitele primei ctitorii, alaturi de fantana si capela monahala se mai pastreaza inca si astazi.
In jurul anului 1440, calugarii augustinieni au abandonat manastirea si, potrivit traditiei, s-au mutat pe insula de langa Korcula. In anul 1445, un grup de calugari franciscani din Bosnia au preluat manastirea si au largit-o. Insula a fost data acestora de catre conducatorul fortaretei Kamicka, Grgur Utjesinovic. Franciscanii au construit o noua biserica, in partea nordica a initialului ansamblu monahal, iar vechea biserica au transformat-o in sacristie.
Biserica actuala, a franciscanilor, a fost construita intre sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul celui de-al XVI-lea, dar cu siguranta inainte de caderea insulei Visovac sub autoritatea otomana, in anul 1522. In vremea Razboiului Cretan (1645-1669), manastirea a fost demolata si incendiata, biserica fiind si ea grav avariata.
Calugarii au parasit manastirea in anul 1648, cand au plecat spre Sibenik. Odata cu terminarea razboiului, in anul 1672, calugarii franciscani s-au intors pe Insula Visovac, unde au inceput sa reconstruiasca si sa refaca cele stricate. Permisiunea de a se intoarce le-a fost data de catre imparatul Mehmed al IV-lea.
Pana in anul 1694, biserica cea veche va fi largita si terminata de restaurat; aceasta poarta semnele arhitecturii gotice. Extinderea laturei sudice a dat cladirii un aer baroc. Alaturi de vechea absida, acum va fi adaugata inca una, inchinata Sfintei Cruci.
Dupa Razboiul Morean (1699), insula Visovac va fi preluata de catre venetieni. Odata cu caderea Venetiei, aceasta va ajunge sub steagul Austriei si Frantei. In cele din urma, dupa Congresul de la Viena (1816), insula va fi inclusa in Monarhia Austro-Ungara.
|
|
Intre secolele XVI-XIX, Manastirea Visovac a reusit sa stranga o impresionanta colectie de tablouri vechi, relicve si costume populare. De amintit, in mod special, este cartea cu Fabule a lui Esop, tiparita in anul 1487; aceasta este una dintre cele trei exemplare din lume. Muzeul manastirii este amenajat intr-o cladire simpla si frumos ordonata.
Manastirea Visovac - arhitectura si muzeul
Fatada bisericii este simpla si poseda o usa sculptata in lemn, alaturi de o statuie a Sfantului Francisc; anul sculptarii usii este inscris pe aceasta, 1694. Rozeta de pe fatada bisericii este mult mai recenta decat cladirea. Pe frontonul triunghiular superior este incrustat anul zidirii, 1725.
Interiorul bisericii este interesant din pricina celor doua Altare, aflate in absida gotica, din partea stanga a bisericii franciscane. Arcele acestora sunt frumos si bogat decorate. In abside se afla doua Altare: Maica Domnului din Visovac si Hristos pe Cruce. Ambele altare sunt sculptate minunat in marmura, in anul 1721.
Biserica mai are si inca alte patru altare, din secolul al XVIII-lea si tot din marmura. Cea mai frumos realizata pictura a acostora este Martiriul Sfantului Francisc (secolul al XVIII-lea). Intre altarele Sfantului Francisc si Sfintei Cruci se afla o nisa baroca cu Sfantul Pascal (lucrarea unui maestru venetian). Cele doua abside fancheaza o orga din secolul al XVIII-lea, anul 1771.
Peretele ce desparte corul este lucrat din lemn stratificat, ca si balconul de predicat, din anul 1773. Clopotnita manastirii este una simpla, cu ferestre in doua arce. In spatele acesteia se afla cimitirul. Fantana cea mare, cu peretele ei cu creneluri, asezata in partea nordica a vechii manastiri, pastreaza inca baldachinul de piatra, sustinut de patru coloane (1755).
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.