Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Romani

Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Romani Mareste imaginea.

 

Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Romani

 

Autorul Epistolei este Sfantul Apostol Pavel.

In cuprinsul Epistolei gasim suficiente argumente din care pu­tem deduce autenticitatea ei. Astfel, din prologul Epistolei vedem ca autorul este "rob al lui Iisus Hristos si Apostol" (1, 1); este iudeu (9, 3); a primit imputernicirea de la Hristos de a predica la toate popoarele (1, 5; 15, 16); a predicat pana in prezent Evan­ghelia, incepand de la Ierusalim pana in Iliria (15, 19); din Mace­donia si Ahaia a strans ajutoare pentru saracii dintre sfintii de la Ierusalim (15, 26); nadajduieste sa-si intinda aria misionara pana in Spania (15, 28). Toate aceste date din cuprinsul Epistolei atesta ca e vorba de iudeul convertit la crestinism si chemat sa fie Apostol al neamurilor.

 

Locul si timpul

Epistola a fost scrisa din Corint, in a treia calatorie misionara a Sfantului Pavel, la sfarsitul anului 57 sau inceputul anului 58.

 

Adresantii

Epistola este adresata crestinilor din Roma, pe care Apostolul voia sa-i viziteze, iar de acolo intentiona sa plece in Spania. (15, 28). Aceasta se vede din prologul Epistolei, unde spune: "Har voua si pace. tuturor celor ce sunteti in Roma" (1, 7). Si mai departe: "Cat despre mine, sunt bucuros sa va vestesc Evanghelia si voua celor din Roma" (1, 15).

 

Totusi, desi personal nu a fost la ei si nici un alt apostol nu a mai fost acolo (15, 20), existau crestini la Roma, probabil recru­tati dintre iudeii care venisera din diaspora la Cincizecime la Ierusalim, cand o data cu Pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli s-au botezat 3000 de oameni, in urma cuvantarii lui Petru (Fap­tele Apostolilor 2, 41). Unii din acestia au pus inceput comuni­tatii din Roma.

 

Iudeii crestini s-au inmultit in Roma si o data cu convertirea sutasului Corneliu si botezului lui de catre Sf. Petru (Fap. Ap. 10, 48). Dupa calatoriile misionare ale Sf. Pavel, comunitatea din Roma primeste in sanul ei numerosi pagani. Se pare ca intre iu­deii din Roma s-ar fi intamplat si neintelegeri din cauza aderarii unora dintre ei la crestinism si a opozitiei altora. De aceea, imparatul Claudiu a dat un edict in anul 49 d. Hr. de expulzare a iudeilor din Roma. Insa, dupa moar­tea acestuia - anul 54 - dupa care vine Nero (54-68), iudeii re­vin in Roma. Cu aceasta ocazie revin si o parte dintre iudeo-crestinii expulzati, precum putem observa de la sotii Acvila si Priscila, care venisera la Roma dupa ce s-au refugiat si au locuit la Corint (Fapte. 18, 2) si care apoi se reintorc in Capitala imperiului (Romani 16, 3).  Trebuie sa retinem ca in Roma existau crestini de ambele nuante -proveniti dintre iudei si dintre pagani - iar Sf. Pavel se adreseaza si unora si altora.

 

Scopul Epistolei este in primul rand un scop personal-misionar: de a pregati terenul pe care Apostolul voia sa-l viziteze si de a intari comunitatea de acolo. Sfantul Pavel era chemat sa fie un Apostol al neamurilor. El si-a indeplinit cu succes misiunea in cele trei calatorii misionare, raspandind crestinismul in toate cen­trele mari ale Imperiului Roman. La Roma, unde nu predicase nici un Apostol, crestinismul exista, dar trebuia organizat, intarit. De aceea, inca de pe cand era in calatoria a treia misionara, intentiona sa vina la Roma (Fapte 19, 21), fapt pentru care si scrie Epistola din Corint.

 

Epistola cuprinde 16 capitole si se imparte in:

 

Partea I doctrinara (cap. 1-11) este precedata de un prolog si de anuntarea temei (cap. 1, 16-17), iar cuprinsul propriu-zis (cap. 1, 18 - 11) este o expunere a invataturii crestine despre mantuirea neamului omenesc si indreptarea crestinului (insusirea mantuirii) prin credinta.

 

Partea respectiva se imparte in trei sectii: Sectia I (cap. 1, 18 - 4) expune: Necesitatea mantuirii pentru toti oamenii. Aici se arata vinovatia paganilor si a iudeilor in fata lui Dumnezeu si neputinta lor de a dobandi prin forte proprii impacarea cu Parin­tele ceresc. Din aceasta cauza, Dumnezeu a oferit lumii mantui­rea (impacarea cu El) prin jertfa Fiului Sau, Domnul nostru Iisus Hristos, pe care noi ne-o putem insusi prin credinta in invatatura si Jertfa Sa.

 

Sectia a II-a (cap. 5-8) descrie rezultatul sau roadele celor care cred in invatatura si Jertfa Domnului Hristos si viata noua ce se dobandeste prin ajutorul credintei si al harului Duhului Sfant.

 

Sectia a III-a (cap. 9-11) trateaza despre problema poporu­lui evreu in planul mantuirii divine. Acesta, desi in mare parte a respins credinta in Mantuitorul Hristos, totusi pana la urma, la sfarsitul veacurilor, va primi credinta crestina.

 

Partea a IV-a (cap. 12-16) morala cuprinde o serie de inva­taturi si sfaturi: iubire reciproca intre crestini, ascultarea de autoritatile lumesti, ajuto­rarea semenilor, iertare si ingaduinta cu cei slabi in credinta.

 

Epilogul (cap. 15, 14-16) recomanda pe diaconita Febe, care duce Epistola si transmite salutari la o serie de crestini din Roma din partea Sfantului Apostol Pavel si a colaboratorilor sai.

 

Importanta Epistolei. - Epistola catre Romani s-ar putea intitula drept primul tratat de dogmatica crestina, caci aici este interpretata si sistematizata in mod magistral invatatura Mantuitorului.

 

Epistola catre Romani ca si cea catre Galateni - scrisa mai inainte de Apostol - lamureste marea problema a mantuirii omu­lui prin credinta. Insa, in timp ce aceasta chestiune in epistola catre Galateni este tratata intr-un cadru mai redus al relatiei din­tre iconomia mantuirii si iconomia Legii iudaice, Legea crestina si cea iudaica, Epistola catre Romani imbratiseaza intreg trecutul omenirii cu cele doua mari religii: pagana si iudaica, aratand ca istoria intregii omeniri duce, dupa planul divinitatii, la mantuirea crestina.

 

Ca invataturi dogmatice amintim: mantuirea prin credin­ta, fara obligativitatea Legii iudaice (1, 17; 3, 28), cunoasterea lui Dumnezeu prin revelatia naturala (1, 20); despre pacatul origi­nar, transmiterea sa si urmarile sale la toti oamenii (5, 12); trans­formarea omului prin Taina Botezului, asemanarea cu Moartea si invierea lui Hristos (6, 3-13); coruptia si deteriorarea intregii naturi din cauza pacatului originar (8, 20); prestiinta lui Dumnezeu iar nu predestinarea omului (8, 29-30); convertirea finala a evreilor (11, 25-26).

 

Ca probleme de morala, Epistola ne reveleaza: existenta legii morale naturale la toti oamenii (2, 14-15); lupta interioara a omului intre tendintele trupului si cele ale ratiunii si stabilirea unui echilibru prin credinta crestina (7, 19-25); porunca dra­gostei fata de aproapele cuprinde toata legea crestina (13, 8-10); ajutorarea celui slab in credinta (14, 13), ajutorarea vrajmasilor pentru a-i face inofensivi (12, 20).

 

Epistola semnaleaza si o problema sociala de mare importanta: datoriile crestinilor de a se supune cu sinceritate fata de autori­tatile statului (13,1-7).

.

02 Octombrie 2006

Vizualizari: 34425

Voteaza:

Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Romani 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE