Mormintele Patriarhilor este un loc sfant din localitatea Hebron, Israel. Aflat la o altitudine de aproape o mie de metri, Hebronul este locuit, fara intrerupere, de acum mai bine de cinci mii de ani, fiind astfel unul dintre cele mai vechi orase din Palestine.

Astazi, in limba araba, localitatea Hrbron se numeste "Al-Khalil", nume care inseamna "Prietenul lui Dumnezeu". In vremurile vechi, locul se numea "Mamvri" sau "Kirjath Arba", adica "Locul celor Patru", datorita asezarii lui pe culmile a patru dealuri.

Mormintele Patriarhilor din Hebron constituie un ansamblu de cladiri robuste, din piatra, zidite in mare parte sub imparatul roman Irod, undeva in secolul I i.Hr. Cladirilor originale le-au fost adaugate alte cateva, de catre cruciati, in secolul al XII-lea.

In centrul complexului patriarhal din Hebron se afla pestera asa-numita "Macpela -Machpelah", aceasta fiind compusa, la randul ei, din doua pesteri, una mai mare si o alta mai mica, vechi de peste 3.000 de ani. Aceste doua pesteri sunt general recunoscute drept loc al inmormantarii patriarhilor evrei Avraam, Isaac si Iacov, cat si al sotiilor acestora.

Mormintele Patriarhilor din Hebron este al doilea loc sfant al iudeilor, dupa Zidul Plangerii din Ierusalim, adica zidul de vest al muntelui pe care se afla odinioara mult-iubitul lor Templu. Pesterile din Hebron au fost cinstite drept mare loc de pelerinaj, inca din cele mai vechi timpuri, el fiind pretuit atat de evrei, cat si de crestini si musulmani, care il cinstesc pe Avraam drept mare profet al lui Dumnezeu. Datorita prezentei in acelasi loc a evreilor si a musulmanilor, conflictele dintre acestia stau in stransa legatura cu locul sfant.

Mormintele Patriarhilor din Hebron, in Sfanta Scriptura !

"Tarina lui Efron, care e langa Macpela, in fata stejarului Mamvri, tarina si pestera din ea si toti pomii din tarina si tot ce era in hotarele ei, de jur imprejur s-au dat lui Avraam mosie de veci, inaintea fiilor lui Het si a tuturor celor ce se stransesera la poarta cetatii lui. Dupa aceasta, Avraam a ingropat pe Sarra, femeia sa, in pestera din tarina Macpela, care e in fata lui Mamvri sau a Hebronului, in Canaan. Astfel a trecut, de la fiii lui Het, la Avraam, tarina si pestera cea din ea, ca loc de ingropare" (Facere 23, 17-20).

"Zilele vietii lui Avraam, cate le-a trait, au fost o suta saptezeci si cinci de ani. Apoi, slabind, Avraam a murit la batraneti adanci, satul de zile si s-a adaugat la poporul sau. Si l-au ingropat feciorii lui, Isaac si Ismael, in pestera Macpela, din tarina lui Efron, fiul lui Tohar Heteeanul, in fata stejarului Mamvri; deci in tarina si in pestera pe care Avraam a cumparat-o de la fiii lui Het, acolo sunt ingropati Avraam si Sarra, femeia lui" (Facere 25, 7-10).

Mormintele Patriarhilor din Hebron, de-a lungul vremii !

Nu se stie cu exactitate momentul in care pestera din Hebron, adica "Mormantul lui Avraam", a inceput a fi cinstita si pretuita ca mare loc de inchinare. Arheologii, facand sapaturi in pesterile de sub actualul complex, au scos la iveala artefacte vechi de peste trei mii de ani.

Marele zid fortificat, care inconjoara Pestera de la Macpela, a fost construit de catre Irod cel Mare (31-4 i.Hr). Complexul din vremea lui Irod era alcatuit din sase morminte zidite, doua cate doua, in curtea deschisa din centru. Aceasta asezare a fost pastrata pana in zilele noastre. Intrarea in cele doua pesteri subterane se facea printr-un culoar aflat mai jos de actuala podea a cladirii, pe undeva pe la jumatatea lateralei sud-vestice, pe langa Mormantul lui Iosif.

Locul funerar din Hebron a inceput a fi vizitat de pelerinii crestini inca din secolul al IV-lea, marturiile acestora amintind despre o curte zidita, care adapostea sase morminte. In secolul al VI-lea, interiorul va fi impodobit cu porticuri, cu o basilica si cu un zid provizoriu, ce impartea spatiul in doua, spre a desparti pelerinii crestini de cei evrei. Din pacate, din biserica amintita atunci nu s-a mai gasit nici o urma.

Nu se cunoaste momentul in care a fost zidita prima moschee de pe acest loc, insa in anul 918, aici exista deja una. Pentru accesul in aceasta moschee, califul Fatimid a sapat o intrare pe la mijlocul zidului irodian nord-estic. In aceasta vreme, moscheea zidita pentru rugaciunile de vineri, s-a extins pana spre capatul sudic al curtii interioare, mihrab-ul acesteia fiind zidit undeva in zidul sudic.

Pana in anul 985, domuri de piatra au fost deja zidite peste mormintele dreptilor Avraam si Sarra. Mormintele dreptilor Isaac si Rebecca se aflau in interiorul moscheei, iar cele ale dreptilor Iacov si Leah se aflau in cladirea zidita in capatul nord-vestic. Mormantul lui Iosif a fost adaugat si el sub un dom de piatra, langa zidul sud-vestic.

Incaperile complexului au fost asternute cu covoare, peretii au fost acoperiti cu materiale textile impodobite, iar o multime de lampi si sfestnice au fost asezate in toate partile. De-a lungul zidului nord-vestic a fost zidita o cantina social-filantropica, iar deasupra locului de inchinare au fost amenajate camere pentru pelerinii musulmani.

In anul 1100, in urma invaziilor cruciate, Godfrey de Bouillon a atacat complexul lui Irod, din Hebron. In perioada dominatiei cruciate, mormintele din Hebron s-au numit "Castelul Sfantului Avraam". Unul dintre capitolele regulilor monahale augustiniene a fost compus in acest complex. Asezamantul cruciat, de factura militara si seculara, a fost zidit separat, undeva pe laterala sud-vestica a complexului. Aceasta structura cruciata a fost folosita, mai apoi, pe post de depozit, de scoala religioasa, etc, mai inainte de a fi complet demolata, in anul 1960.

In anul 1119, printr-o intamplare, au fost descoperite cele doua pesteri subterane, adica locurile de inmormantare ale dreptilor Avraam si Sarra. Accesul spre acestea s-a facut prin saparea unei porti in pavajul din vremea lui Irod. Se spune ca in aceste pesteri au fost aflate mormintele dreptilor Avraam si Sarra, care au fost luate la suprafata si asezate la loc de cinste. O mare parte din oasele aflate au fost puse inapoi in morminte, numai cateva fiind vandute pelerinilor din vest.

Tot in aceasta vreme, poate si datorita vestii aflarii mormintelor celor doi, o noua biserica cruciata a fost zidita in capatul sudic al incintei, pe locul fostei moschei. Mormintele in care au fost asezati Isaac si Rebecca au fost mutate, cu mare grija, mai spre vest, spre a putea zidi bolta bisericii. Biserica va deveni catedrala si resedinta episcopala.

Imperiul Cruciat a cazut in anul 1187, iar Saladin a transformat biserica cruciata in moschee, statut pastrat pana astazi. Pelerinilor evrei si crestini li s-a dat voie in continuare sa viziteze pesterile subterane, pana in anul 1266, cand Baybars le va interzice.

Intre anii 1318-1320, Sanjar al-Jawili a construit o a doua moschee, in partea exterioara a complexului, pe laterala nord-estica, cu numele de al-Jawiliyya. Moscheea cea mare, anterioara acesteaia din urma, a fost impobobita cu mozaicuri si panouri din marmura, in jurul anului 1330.

O serie ampla de renovari au fost efectuate intre anii 1382-1399, totodata sapandu-se si o cale de acces spre mormantul lui Iosif, aflat langa zidul sud-vestic. Acum s-au lucrat porticurile de pe zidul sud-vestic, cele din dreptul curtii interioare, reconstruindu-se si domul de piatra de peste mormantul lui Avraam. De asemenea, tot acum s-au innoit si acoperamintele de piatra de pe mormintele dreptilor Avraam, Sarra, Iacov si Leah, din structuri rectangulare simple, ele ajungand poligonale si cu domuri.

In jurul anului 1490, accesul spre pesterile subterane a fost din nou interzis, el ramanand astfel pana in zilele noastre. Accesul spre mormintele patriarhilor a fost interzis, atat evreilor, cat si crestinilor, pana in anul 1800, cand au inceput sa aiba loc mici exceptii, pentru personalitati europene de seama.

Desi in anul 1922, populatia din Hebron (16.500) numara si o comunitate de 430 de evrei, accesul acestor aspre locul sfant tot nu a fost permis. In urma mai multor atacuri ale musulmanilor asupra evreilor, cat si a masacrului din anul 1929, comunitatea evreiasca a plecat din Hebron.

Dupa razboiul din anul 1967, marele general Rabbi Shlomo Goren a fost cel dintai evreu care a intrat in Mormintele Patriarhilor, dupa aproape o mie de ani de interdictie. Arheologii evrei au scos la iveala multe artefacte din perioada lui Irod si a cruciatilor.

Revenirea evreilor in Hebron a inceput dupa anul 1967, cu precadere in cartierul vechi, din partea de vest a orasului, cat si in asezamintele noi din partea de rasarit. Tensiunile dintre evrei si musulmani sunt inca foarte puternice, mai ales dupa ce, in anul 1994, un grup de evrei au masacrat 29 de musulmani, in interiorul moscheei.

Astazi, locul inca este in mare parte moschee, ca si Muntele Templului din Ierusalim. Locul este insa impartit in zone extrem de bine delimitate, mai ales dupa masacrul din anul 1994. Astfel, evreii au si ei locurile lor, unde au voie sa intre si sa se roage.

Teodor Danalache

• Stejarul Mamvri - Hebron
  Publicat in : Biserica in lume
• Moartea si mormantul Saarei
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: