1: Sarra a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani - aceştia sunt anii vieţii Sarrei -
2: şi Sarra a murit la Chiriat-Arba, care e în vale adică în Hebron, în Tara Canaanului. Şi a venit Avraam s-o plângă pe Sarra şi s-o jelească.
„Doliul presupunea plângerea mortului prin bătaia cu pumnii in piept .
3: Apoi s-a ridicat Avraam de dinaintea moartei sale şi a grăit cu fiii lui Het, zicând:
"Fiii lui Het: Hetiţii, popor non-indoeuropean (dar tot semiţi), al cărui centru era în Anatolia (Turcia de azi), pentru ca apoi să se extindă din Siria până-n sudul Palestinei. Important e faptul că de la ei, prin Avraam, au obţinut Evreii întâia lor proprietate în Ţara Făgăduinţei”.
4: „Străin sunt eu între voi şi pribeag; daţi-mi dar în stăpânire un loc de mormânt între voi, ca s-o strămut pe răposata mea de la mine şi s-o îngrop".
„Obţinerea locului de veci reprezintă, conform interpretării povestitorului, începutul împlinirii făgăduinţei (12, 7; 13, 15; 15, 7)”
„Israeliţii acordau mare importanţă îngropării mortului, deoarece se credea că o viaţă fericită după moarte depinde de atenţia acordată cadavrului. A rămâne neîngropat reprezenta o mare nenorocire (lsaia 14, 19 .ss.), o pedeapsă a lui Dumnezeu (Deuteronom 28, 26; IV Regi 9, 10; Ieremia 7, 33; 14, 16; 16, 4-6; 19, 7; Iezechiel 29, 5).
Mortul trebuia îngropat în ziua morţii, pe cât posibil într-un loc stâncos şi într-o groapă proprie a familiei”.
„Philon interpretează alegoric întregul episod. In privinţa acestui verset el atrage atenţia că Avraam, figura înţeleptului, cere dobândirea unui mormânt, nu mormântul în sine. Mormântul simbolizează, în cheie platoniciană, lucrurile trupeşti; prin urmare, înţeleptul cere dobândirea puterii de a domina lucrurile trupesti, nu lucrurile trupesti in sine.
Murind Sarra în Chiriat-Arba (= oraşul celor patru; cetatea uriaşilor; cetate pătrată), Avraam a cerut loc de îngropare fiilor lui Het (hitiţi). Israeliţii acordau o mare importanţă îngropării morţilor; aceştia trebuiau îngropaţi în ziua morţii, pe cât posibil într-un loc stâncos şi într-o groapă proprie, a familiei. Sf. Vasile cel Mare vede a fi ilustrată aici desprinderea totală a lui Avraam de cele materiale; „Străin a fost şi Avraam şi nici pe o palmă de pământ nu era stăpân; iar când i-a trebuit pământ pentru îngropare, l-a cumpărat cu ban".
5: Iar fiii lui Het au răspuns lui Avraam, zicăndu-i:
6; „Nu, domnul meu, ci ascultă-ne: Tu eşti între noi un voievod al lui Dumnezeu; îngroapă-ţi moarta în cel mai ales dintre locurile noastre de îngropare; nimeni dintre noi nu te va opri ca-n locul său de îngropare s-o aşezi pe răposata ta
7; Avraam s-a ridicat şi s-a plecat pân-la pământ în faţa poporului acelei ţări, în faţa fiilor lui Het.
8: Şi a grăit către ei Avraam, zicând: „Dacă voi din inimă vreţi ca eu să-mi îngrop răposata [şi s-o strămut] de la mine, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l din partea mea pe Efron, fiul lui Ţohar,
9; să-mi dea peştera Macpela, pe care o are-n capătul ţarinei lui, dar să mi-o dea pe câţi bani face ea, ca s-o am eu în stăpânire ca loc de veci în mijlocul vostru ”.
Avraam cere să cumpere peştera Macpela (= dublă), aflată în proprietatea hititului Efron (= pui de căprioară; vânat tânăr), fiul lui Ţohar (= alb; nobil). „Aici sunt îngropaţi Avraam (25, 9 55.), Isaac (35, 27 ss.), Iacov (50, 13), Rebeca, Lia (49, 31). Descrierea tratativelor de cumpărare relevă cunoştinţe exacte ale vechilor obiceiuri juridice, amintite şi în tăbliţele de la Nuzi (cetate huritică din Mesopotamia în care au fost descoperite 4000 de tăbliţe, ce fac posibile confruntări cu epoca patriarhilor)” .
10: Efron însă şedea în mijlocul fiilor lui Het. Şi i-a răspuns Efron Heteul lui Avraam, spunându-i în auzul fiilor lui Het şi al tuturor celor ce veniseră la poarta cetăţii lui:
„în cetatea antică. Poarta era piaţa de lângă intrarea principală, loc pentru întruniri publice, întâlniri de afaceri, concilii nobiliare şi şedinţe de judecată. Mai târziu, în imperiul otoman, înalta Poartă desemna capitala însăşi, reşedinţa sultanului” .
11: „Nu. Domnul meu, ascultă-mă pe mine: Iţi dau ţarina, şi-ţi dau şi peştera care este în ea; în faţa cetăţenilor mei ţi-o dau: îngroapă-ţi răposata ”,
12: Avraam însă s-a plecat pân-la pământ în faţa poporului ţării
13: şi i-a grăit lui Efron în auzul întregului popor al acelui ţinut: „ O, numai dac-ai vrea să mă asculţi!: Ia de la mine preţul ţarinei, şi acolo voi îngropa pe răposata mea 14: Efron i-a răspuns lui Avraam, zicăndu-i:
15: „Domnul meu, ascultă-mă!: Ţarina face patru sute de sicli de argint: ce-nseamnă asta între mine şi tine? Prin urmare, înmormăntează-ţi răposata!”.
16: Şi l-a ascultat Avraam pe Efron; şi Avraam i-a cântărit lui Efron argintul pe care-I spusese el în auzul fiilor lui Het: patru sute de sicii de argint în măsurătoarea negustorilor.
„La cursul şi cântarul curent al pieţei. Argintul circula nu atât în monede, cât în lingouri, aşa că el era cântărit”.
17: Şi-n felul acesta ţarina lui Efron, care e lângă Macpela, în faţa stejarului Mamvri - ţarina şi, peştera din ea si toţi pomii din tarină care se aflau în hotarele ei de jur- împrejur - a trecut
18: în stăpânirea lui Avraam, în faţa fiilor iui Het şi a tuturor celor ce veniseră la poarta cetăţii.
19: După aceasta Avraam a înmormântat-o pe Sarra, femeia sa, în peştera din ţarina Macpela, care e în faţa lui Mamvri - adică Hebronul în pământul Canaan.
20: Astfel, ţarina şi peştera din ea, ca loc de îngropare, au trecut de la fiii lui Het în stăpânirea lui Avraam.
„Vinderea peşterii împreună cu bucata de pământ în care se găsea, ca şi pomenirea copacilor ce se aflau într-însa, sunt procedee juridice ilustrate de acte autentice din mileniul al II-lea (î. Hr.)” .
Preot Ioan Sorin Usca
Fragment din cartea "Vechiul Testament in talcuirea Sfintilor Parinti- Facerea", Editura Christiana
Cumpara cartea "Vechiul Testament in talcuirea Sfintilor Parinti - Facerea"
-
Colindul Buna vremi, buna sara
Publicat in : Colinde Alte regiuni -
Sfanta Sara
Publicat in : Vietile sfintilor -
Sara Craciunului nost
Publicat in : Colinde Ardeal
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.