Intruparea si indumnezeirea, pentru unii Sfinti Parinti, sunt notiuni si realitati care se implica reciproc in spiritualitatea crestina ortodoxa. Firea omeneasca a Mantuitorului Hristos a intrat intr-un proces de indumnezeire treptata de la intrupare pana la inviere, cand s-a umplut deplin de energiile indumnezeitoare ale Duhului Sfant, dar numai dupa invierea Sa. Indumnezeirea firii omenesti, desi data in intruparea Sa, este realizata si progresiv, de-a lungul intregii Sale vietuiri pamantesti, prin patima, jertfa pe Cruce, inviere si inaltare.

Indumnezeirea firii omenesti din persoana Mantuitorului este data chiar in Intrupare, dar se arata si se afirma treptat de-a lungul timpului, pe pamant. Dumnezeu coboara in lume si Se intrupeaza, ramanand in continuare Dumnezeu adevarat si facandu-Se om adevarat, intru toate asemenea noua, afara de pacatul stramosesc(Fil.2, 6-7) si omul care rupsese dialogul cu El se ridica spre plenitudinea vietii dumnezeiesti, devine "dumnezeu”dupa har, pentru ca unirea celor doua firi: dumnezeiasca si omeneasca, in ipotasul Logosului, adica a Fiului intrupat, a fost hotarata inca din veci in sfatul lui Dumnezeu, caci aceasta a fost scopul ultim pentru care lumea a fost creata din nimic.

Prin intrupare, Fiul lui Dumnezeu a ridicat in om chipul dumnezeiesc la deplina lui actualitate, adica la deplina lui comunine cu Dumnezeu si cu semenii umani , caci prin intrupare are loc nu numi o refacere ontologica, ci si o inoire si o crestere ontologica a chipului dumnezeiesc aflat in om.

Altfel, Fiul lui Dumnezeu ramane cu aceasta calitate si atunci cand se intrupeaza, iubirea Sa filiala fata de Tatal umpland umanitatea Sa. Dar prin umanitatea Sa, care astfel este si a noastra, se umple de iubire filiala intreaga fire in multimea ipostasurilor sale, iar chipul nostru devine tot mai mult chipul lui Hristos, adica dupa chipul Cuvantului intrupat, deci "faptura noua”.(II Cor.5, 17)

Prin Intrupare Mantuitorul Hristos "se face ontologic firea umana asumata” si anume o reface, cum spune acelasi Sfant Maxim- "in conformitate cu ea insasi”, caci "devenind om am pastrat liberul arbitru in impasibilitatea pacii cu natura” . Deci, Fiul lui Dumnezeu intrupandu-Se a luat firea omului, cu cele trei facultati ale sufletului: minte(ratiune), simtire si voie libera. Dar in Hristos, exista atat o vointa si o lucrare divina cat si o vointa si lucrare omeneasca care supun vointei divine . Libertatea cu care este inzestrata firea omeneasca, deci si vointa, este una din caracteristicile esentiale ale chipului dumnezeiesc din fiecare si se refera la sufletul omului, dar in stransa legatura cu trupul. In ele se misca multe impulsuri, sub influenta diferitelor imprejurari, dar principal este ca socotinta si alegerea, sa se conformeze ratiunii firii integrale.

Persoana umana, miscandu-Se in conformitate cu firea din sine si din altii, se misca in conformitate cu voia lui Dumnezeu, prin puterea iubirii care izvoraste de la Dumnezeu Cel in Treime.

De aici, rezulta ca Dumnezeu a creat pe oameni inzestrati cu o vointa, care este ajutata de iubirea Lui ca sa se dezvolte in unitate intre ei si cu El.Atunci cand insa oamenii au fost manati de unele impulsuri unilaterale din ei, sub atractia unor aspecte ale lumii, vazute unilateral, au ajuns la socotinte si alegeri contrare unitatii dintre ei si cu Dumnezeu.

Prin intrupare a avut loc o reinoire ontologica, precum si una morala, datorita: In primul rand, restabilirii si aprofundarii cunoasterii lui Dumnezeu, prin redescoperirea ratiunilor divine asezate in lucruri, in fapturi, de catre Logos, inca de la inceput si prin sustinerea lumii, savarsita prin inoirea si indumnezeirea firii umane din ipostasul Logosului intrupat.

In al doilea rand are loc o refacere si o crestere a continutului cunoasterii lui Dumnezeu Cel in Treime si prin descoperirea directa a lui Dumnezeu in Cuvantul Intrupat: "Si Cuvantul trup S-a facut si S-a salasluit intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a Unuia-Nascut din Tatal, plin de har si de adevar”(In. 1, 14).

Mantuitorul Histos este persoana Care cuprinde in Sine totul, de la Dumnezeire pana la materia indumnezeita a cosmosului, prin firea omeneasca, legata organic cu ea prin Trupul Sau. Si prin primirea Lui in ei, insisi, oamenii isi realizeaza aspiratia lor de cuprindere a Totului si de indumnezeire prin ei a cosmosului. 

Doctor in teologie
Pastin Antoniu-Catalin
 

Despre autor

Dr.în teologie Antoniu-Catalin Pastin

Colaborator
15 articole postate
Publica din 21 Mai 2012

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: