Nu stiu exact ce m-a emotionat cel mai mult la Zografu. Portretul Sf. Stefan al Moldovei aflat in pronaos, langa ceilalti ctitori? Icoana reprezentandu-l pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care l-a insotit pe marele voievod in batalia de la Vaslui? Sau poate steagul sau de lupta, pastrat cu evlavie in muzeul manastirii? La toate acestea s-a adaugat caldura cu care parintele staret ne-a intampinat de fiecare data, dragostea parintilor de aici si frumusetea slujbei de hram, urmate de procesiunea cu una din icoanele facatoare de minuni ale Sfantului Gheorghe.

Manastirea Zografu (istoricul pe larg + fotografii)

Iata ca am ajuns si la cea de a zecea manastire athonita: Zografu, manastirea bulgareasca. Dupa traditie, ea a fost fondata in secolul 10, in timpul cand Imperiul Bizantin era condus de imparatul Leon al VI-lea supranumit "Filosoful” sau "cel Intelept”. Traditia este oarecum confirmata de primul tipicon al Sfantului Munte, din anul 927, unde apare si semnatura staretului Manastirii Zografu.

Se spune ca a fost fondata de trei frati, Moise, Aaron si Ioan, calugari veniti din Ohrida, pe atunci capitala statului bulgar. Ei nu se puteau intelege nicidecum asupra hramului viitoarei manastiri. Unul dorea sa fie inchinata Maicii Domnului, altul Sfantului Nicolae, iar celalalt - Marelui Mucenic Gheorghe. Nestiind cum sa procedeze, au asezat in altar lemnul pregatit pentru icoana hramului, insa nepictat, si au incuiat biserica. In timpul noptii, cu totii au vazut lumina in biserica si a doua zi au gasit icoana ce se zugravise singura cu chipul Sf. Mare Mucenic Gheorghe! Dupa aceasta minune, manastirea s-a numit Zografu, iar hramul a ramas Sfantul Gheorghe. In secolul 13, avem stiri ca Zografu era o manastire mare, locuita de monahi bulgari. De altfel, inca din secolul 11, egumenii Zografului semnau in slavona.

Un episod aparte din istoria acestei manastiri s-a consumat in anul 1276, in timpul domniei imparatului Mihail al VIII-lea Paleologul, intemeietorul ultimei dinastii bizantine. Neputincios sa se apere in fata atacurilor turcilor, a cerut ajutor din Apus, insa conditia a fost „unirea” cu catolicii, in fapt subordonarea Bisericii Ortodoxe papei, si alte concesii dogmatice. Imparatul Mihail Paleologul si patriarhul Constantinopolului de atunci, Ioan Vekkos, au acceptat si faptul s-a petrecut la Lyon, in 6 iulie 1274. A fost vremea in care catolicii s-au straduit sa stapaneasca asupra ortodocsilor chiar si cu sabia, ucigand clerici, monahi si mireni si arzand manastiri. Athonitii nu au primit unirea, cu doua exceptii: Marea Lavra si Xiropotamu, iar Sfantul Munte a fost trecut prin „foc si sabie”. Atunci a fost spanzurat egumenul Eftimie de la Vatoped si 12 monahi au fost inecati in golful Kalamitiu, dimpreuna cu insusi Protosul Sfantului Munte.

Printre cei care s-au opus cu fermitate au fost si parintii de la Zografu. Astfel, in timp ce se ruga in chilia sa de langa manastire, citind Acatistul Maicii Domnului in fata icoanei, dupa cum obisnuia de mai multe ori in zi, unul dintre monahi a auzit din icoana: „Bucura-te si tu, Parinte al lui Dumnezeu, si nu te teme, ci du-te degraba la manastire si vesteste egumenului si fratilor ca vrajmasii mei si ai Fiului meu s-au apropiat. Cei slabi sa se ascunda pana va trece ispita, iar cei ce voiesc cununa muceniciei sa ramana in manastire”. Parintele s-a grabit spre manastire, iar cand a ajuns, a gasit in poarta icoana Maicii Domnului pe care o avea in chilie. Staretul, 21 de parinti si 4 mireni au ramas si s-au zavorat intr-unul din turnurile manastirii. Neprimind lepadarea de credinta ortodoxa, au fost arsi de vii. Pe acest loc se gaseste acum un monument ridicat in memoria sfintilor mucenici. Icoana Maicii Domnului, pe care o luasera cu ei, nu a fost atinsa de foc. Numita „A Imnului Acatist” sau „Prevestitoarea”, ea se pastreaza si astazi in manastire.

Manastirea Zografu, ca toate celelalte din Athos, s-a bucurat de sprijin din Tarile Romane. Mai intai din partea voivodului Alexandru cel Bun, care in 1429 ii daruia o serie de mosii in Basarabia de astazi. Mai tarziu, la 9 februarie 1433, Alexandru Aldea ii daruia un ajutor anual de 3000 de aspri. Insa cel mai de seama ctitor roman la Zografu ramane Sfantul Stefan cel Mare, care o numea „manastirea sa din Sfantul Munte”, fapt confirmat de calugarul Isaia de la Hilandar, care spunea, la 1489, ca Zografu a fost infiintata de Stefan cel Mare al Moldovei. El practic a refacut complet manastirea si a pictat biserica mare, construind si arsanaua (portul) intarita cu turn de aparare, arsana pe care fiul sau, Bogdan Voievod, o va repara in sec. 16. Arsanaua se pastreaza si astazi aproape in forma initiala (i s-a adaugat un paraclis) si pastreaza si pisaniile originale, insa nimic din vechea manastire nu a ramas pana la noi. La restaurarile de la inceputul sec. 19, s-a pierdut si fresca, inclusiv portretul ctitorului. Tabloul votiv a fost repictat si nu mai are valoarea originalului.

In muzeul manastirii se pastreaza insa steagul de lupta al Sfantului Stefan, brodat cu chipul Sfantului Gheorghe, iar in biserica icoana facatoare de minuni a Sfantului Gheorghe, icoana care l-a insotit pe marele voievod in batalia de la Vaslui si pe care insusi voievodul a trimis-o in dar, Manastirii Zografu, asa cum insusi Sfantul Gheorghe i-a poruncit.

Din pomelnicul manastirii reiese ca si Petru Rares, Alexandru Lapusneanul si Ieremia Movila au ctitorit aici, iar domnita Ruxandra, sotia Lapusneanului, a rascumparat cu 52.000 de aspri toate metocurile din Macedonia ale Manastirii Zografu. Neagoe Basarab, Radu cel Mare si Vintila Voda, Aron Voda, Miron Barnovski si Vasile Lupu au ajutat si ei. Cel din urma a inchinat la Zografu Manastirea Dobrovat, ultima ctitorie a Sfantului Stefan, dimpreuna cu toate metocurile ei. In 30 ianuarie 1698, Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir, va inchina Manastirii Zografu o alta ctitorie a Sfantului Stefan: Manastirea Capriana cu proprietatile ei din Basarabia, de peste 50.000 de hectare !!!

In incheiere, as dori sa amintesc ca Parintele staret al Manastirii Zografu, la invitatia Manastirii Putna, a facut anul trecut un pelerinaj de o saptamana in Romania. Cu dragoste si smerenie, sfintia sa a dorit sa se inchine la sfintele moaste ce se pastreaza in tara noastra si sa cunoasca ortodoxia romaneasca. A promis ca va reveni curand si il asteptam cu drag.

Silviu-Andrei Vladareanu
Lumea credintei, anul III, nr. 3(20)

• Dohiariu, marea ctitorie a lui Alexandru Lapusneanul
  Publicat in : Biserica in lume
• Xiropotamu
  Publicat in : Biserica in lume
• Cutlumus - candva lavra cea mai mare a Tarii Romanesti
  Publicat in : Biserica in lume
• Sfanta Manastire Dionisiu
  Publicat in : Biserica in lume

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: