Biserica fortificata Homorod

Biserica Homorod este una dintre bisericile medievale fortificate ale Romaniei. Numele Hamerodia apare pe la anul 1400, intr-un registru de impozit ecleziastic din Rupea, deci foarte tarziu, ceea ce se explica prin faptul ca, dupa traditie, asezarea s-a aflat initial pe o colina in estul comunei actuale, numita - dupa biserica sa inchinata Sfantului Apostol Petru - Petersdorf.

Biserica fortificata din Homorod - scurt istoric

 

Pe cand lacasurile de cult sasesti din secolul al XIII-lea au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu trei nave, Homorodul poseda una din foarte rarele biserici-sala romanice ce dateaza din ultima treime a secolului al XIII-lea. Corul inchis spre est cu o absida semicirculara, se deschide spre vest cu un arc triumfal semicircular in mica sala de 10,40 metri lungime si 9 metri latime.

Situata in fata laturii apusene, clopotnita formeaza, cu parterul sau boltit in cruce, un mic portic ce include un portal semicircular treptat in trei retrageri. In al doilea cat se deschidea spre sala arcada semicirculara a tribunei de vest care, azi zidita, se mai vede numai din interiorul turnului.

Existenta tribunei de vest si a unei chei de bolta in cor, sculptata cu motivul cistercian al florii soarelui cu mijlocul grilajat - ornament mult raspandit in Transilvania - indreptateste propunerea lui Virgil Vatasianu de a data biserica pe la 1270.

 

Semicalota ce acopera absida, ambrazurile micilor ei ferestre in arc semicircular, peretii dintre ele ca si peretii corului mai prezinta urme de pictura murala, trei straturi de culoare apartinand unor epoci stilistice diferite, prima dintre ele datand de la sfarsitul sec. XIII, realizata scurt timp dupa terminarea constructiei.

Initial, sala purta un tavan plat din lemn, inlocuit pe la 1500, pentru prevenirea incendiilor, cu o bolta gotica sprijinita de patru coloane adosate in colturile salii. Intrarea in clopotnita s-a aflat la inceput in coltul de sud-est al porticului, urcand prin grosimea zidului spre tribuna din al doilea cat, intrare ce a fost zidita, in cursul fortificarii, inceputa la sfarsitul secolului al XV-lea. Clopotnitei i s-au atasat doua constructii de flancare in continuarea peretilor laterali ai salii, retrase cu numai 20 de cm fata de latura apuseana a turnului, inaltandu-si acoperisurile in pupitru, sprijinite de flancurile turnului, pana la inaltimea coamei acoperisului bisericii.

In constructia laterala de sud urca o scara spiralata, ducand din sala spre podul acesteia. De aici se poate privi in turn printr-o deschidere circulara din peretele sau de est. Turnul n-a fost nicicand divizat in caturi, dar fara indoiala ca au urcat scari de lemn din tribuna de vest spre coridorul de aparare asezat deasupra clopotnitei la fortificare.

O usita de lemn, avand incizat anul 1641, separa scara ce urca in grosimea zidului, de accesul spre scara spiralata - scari ce comunicau odinioara. Constructia laterala de nord cuprinde un portal semicircular cu ambrazura din piatra, profilata cu trei baghete cilindrice intre cavete, aidoma profilarii intrarii in arc frant din fatada vestica a Bisericii din Viscri. Prin portalul acestei constructii laterale de nord si, in continuare, printr-o usa din peretele apusean al salii, se intra in biserica.

Constructia de aparare propriu-zisa a bisericii din Homorod este insa monumentalul turn-donjon, ridicat din blocuri de piatra deasupra corului, pe plan patrat de 11 metri lungime a unei laturi, cu ziduri groase de 3 metri la baza si de 2 metri la inaltimea catului al patrulea.

Daca tragem pe harta o linie orizontala din Homorod spre apus intalnim pe aceasta linie donjoane similare, construite cam in aceeasi vreme - primul la Barcut, alte sase mai spre vest, in Valea Hartibaciului superior, la Movile, Noistat, Netus, Iacobeni, Stejeris si Ruja, unde aceste turnuri uriase din piatra sunt inaltate fie deasupra corului, fie la capatul apusean al bisericilor. Evident, este vorba de o influentare reciproca in amenajarea defensiva a acestor comune.

Pentru a crea o baza care sa sustina greutatea turnului, corul de la Homorod a fost imbracat cu o camasa de piatra dreptunghiulara de latimea salii, asa, incat biserica se inscrie intr-un plan rectangular alungit. Corul a devenit, ca atare, parterul acestui turn.

Printr-o galerie in grosimea zidului - a carei intrare se afla in cor la inaltimea de 2 metri, fiind incastrata in zidul sau ambrazura unei ferestre gotice drept ancadrament al intrarii - se patrunde in catul al doilea al turnului ce poarta si el o bolta in cruce.

O alta scara urca de aici, prin grosimea zidului apusean, spre catul al treilea, acoperit ca si celelalte caturi superioare cu o platforma din barne, scari de lemn legand caturile intre ele. De la al doilea cat de sus toate celelalte sint prevazute, cu metereze lungi si inguste, situate lateral, alternate.

In interiorul turnului gasim niste gauri rotunde (de 10 - 15 cm diametru) situate orizontal la distanta de circa 2 m una de alta, prin care patrunde lumina. Sunt gaurile ramase de la schela constructiei, asa cum le intalnim la multe constructii medievale europene, de pilda la cetatile renane din secolul XII.

Peste zidul inaltat la statura omului se puneau de-a curmezisul trunchiuri subtiri de stejar, depasind peretele de ambele parti. Fixate prin straturi de piatra, pe capetele lor se asezau scanduri servind ca platforma zidarilor. Dupa ridicarea turnului schela se demonta succesiv, taindu-se trunchiurile de stejar in linia zidului, asa incat partea cuprinsa intre pietre ramanea inauntru. Lemnul putrezit era scos de vanturi sau de pasari, incat cele mai multe gauri ale schelei sunt azi libere.

Cele sapte nivele ale turnului ating 27,70 metri inaltime, al optulea nivel formandu-1 coridorul de aparare cu balustrada de lemn unde, din 1932, se gasesc cele trei clopote. Arcul triumfal romanic care sustine greutatea peretelui vestic al turnului a fost umplut cu piatra pentru a se evita surparea; astfel corul s-a despartit de sala, devenit impracticabil ca incapere de cult. Nu se cunoaste data cand s-a inchis arcul triumfal, dar desigur inainte de Reforma, intrucat in cor s-au conservat picturile murale catolice neacoperite de zugraveala.

In anul 1623 un incendiu a nimicit toate partile din lemn ale cetatii. O inscriptie de pe latura estica a turnului aminteste ca atunci a ars acoperisul, reinnoit in 1626. "Anno 1623 dic 13 Aprilis incendio per incuram Andreas Henrich orto conflagrata haec turris restauratur 1626 jun. 19, pastore existente Georgio Vustio". Adica: "In anul 1623, in a 13-a zi a lui aprilie, din neglijenta lui Andreas Henrich un incendiu a cuprins in flacari acest turn - restaurat in 1626 iunie 19, pastor fiind Georg Wust".

Lipsa de spatiu pentru comunitatea in crestere a obligat in 1784, la crearea unui nou cor prin spargerea peretelui de sud al salii, distantat doar cu l m de zidul incintei, solutie unica in Transilvania. Inaintea acestei modificari s-au augmentat locurile in biserica prin doua galerii suprapuse, adosate de peretii salii, pe peretele de vest ridicandu-se chiar trei. In cea superioara, numita "Cetatea viteilor", isi aveau locul baietii in anul de dupa "confirmarea" lor; in al doilea an se puteau aseza si in tribuna mijlocie, in randul flacailor mai mari.

 

Barbatii pana la 50 de ani sedeau in tribuna inferioara a peretelui de nord, batranii in stranele de-a lungul peretilor in parterul salii, iar femeile in centrul navei. Sala a primit ulterior un tavan plat de .lemn, ce poarta intr-un medalion ornamentat inscris anul 1792.

La sfarsitul secolului al XV-lea, biserica a fost inconjurata cu un zid de aparare inalt de 7- 8 m, de traseu rectangular. Colturile sunt strajuite de turnuri cu doua nivele si acoperis in pupitru, devansate oblic fata de curtina. Fruntile lor inalte indreptate spre ulita si flancurile catului al treilea de sub panta acoperisului sunt prevazute cu masiculiuri scoase in consola pe barne de stejar fixate in zid.

In unghiurile obtuze formate de zidul turnurilor si curtina s-au aflat latrine scoase in consola, dintre care mai exista doua pe latura de sud. Coridorul de aparare sprijinit pe console de lemn inconjoara zidul in partea superioara, strapunsa de guri de turnare si metereze mici, coridorul trecand si peste fatadele turnurilor dinspre curte, fiind inca pastrat pe laturile de vest, nord si est. In centrul laturii apusene este situata o intrare strajuita de un turnulet de aparare, cu coridorul imbracat in scanduri, putin devansat deasupra curtinei.

 

Curtina interioara e inconjurata de un al doilea zid de aparare, mai scund, formand "Zwinger"-ul, pastrat azi pe laturile de sud si vest. In 1657 turnul din nord-vest a fost inlocuit printr-un turn inalt de 10 m, de plan pentagonal, cu patru nivele, purtand deasupra coridorului de aparare, devansat si cu balustrada din scanduri, un acoperis din sindrila, innoit in. 1954. Caturile, separate prin platforme din barne, au intrari separate pe latura dinspre curte, cu un balconas de lemn spre care urca scari dispuse aproape vertical.

Fatadele exterioare au fost impodobite cu pictura decorativa in albastru si rosu de-a lungul canturilor, pe ciubucul din piatra ce inconjoara catul al patrulea, in jurul unui meterez. Anul constructiei este mentionat in trei inscriptii aflate in nisele peretilor exteriori: Propugnaculum hoc inchoatum est anno MDCLVIl dic IX apr. finitum dic XII Majii... Turris fortissima et nomen Domini 1657 Haec... Propugnaculum hoc extructum est 1657 Existen... Adica: "Acest turn a fost inceput in anul 1657 ziua a 9-a din aprilie, terminat la 12 mai; turnul foarte puternic... si numele Domnul 1657.... acest; acest turn s-a ridicat in 1657 pe vremea..."

Turnul din nord-est a fost demolat, in cor s-au pastrat cele mai vechi picturi murale transilvanene, unde s-au contopit elemente romanice cu elemente gotice, picturi executate desigur curand dupa terminarea constructiei, catre sfarsitul secolului al XIII-lea.

In conca absidei apare, foarte sters, Christ in mandorla, stand pe un curcubeu (Majestas Domini), inconjurat de simbolurile evanghelistilor, numite tetramorph. De ambele parti apar heruvimi si intercesorii Maria si Ioan deci Deisis, tema iconografica de traditie bizantina. In registrul interior, pe peretele absidei, apar cei 12 Apostoli, asezati sub arcade treflate, printre care se inalta turnulete cu acoperisuri de tigle, incoronate de cruci.

Din elementele componente, arhitectura se distinge cu mai multa claritate, desenata in linii rosii, groase, cu duct egal. Ambele compozitii ale absidei formeaza o unitate, apartinand "Judecatii de Apoi", tema reprezentata in domurile apusene cu predilectie in decorul sculptat al marilor portaluri, aici, in mediul rural, tema fiind transpusa in pictura murala.

Pe un fundal albastru-gri, figurile sunt obtinute din tonuri de ocru si brun, puternic si clar conturate, linia fiind modul de expresie principal al acestui stil de tranzitie numit liniar-narativ, devenit popular in Transilvania secolului XIV.

 

Prin aparitia picturilor de la Homorod s-a facut legatura cu o traditie europeana a micilor centre din mediul provincial, unde acest stil liniar-narativ, gotic timpuriu, gaseste o larga raspandire prin zugravii peregrini. Pe peretele de sud al corului s-au pastrat de asemeni picturi din aceasta prima faza, in majoritate aproape sterse, apartinand ciclului Patimilor lui Isus. Intr-un fragment de pe peretele de nord se disting clar cele doua straturi consecutive ale picturii.

Partea superioara a fragmentului pastrat prezinta un "Vir Dolorum" spre care se inclina Maria, mainile lor intalnindu-se intr-o miscare deosebit de armonioasa. Langa Isus, un inger tine in maini o filactera. Scena a fost delimitata de un chenar ornamentat, care a rezistat doar partial timpului.

Influenta picturii trecento-ului italian este evidenta in acest fragment care dateaza de la finele secolului XIV. In partea inferioara, scena este acoperita partial de un Crist rastignit, apartinand celui de al treilea strat pictural. Acesta poate fi datat pe la 1520, vadind mai multe elemente stilistice identice cu pictura murala din Biserica reformata maghiara de la Dirjiu, semnata de Paul de Ung, datata 1419, care infatiseaza legenda Sfantului Ladislau.

Motivul tapetului din fundalul "Rastignirii", de la Homorod, este identic cu cel din imaginile de la Darjiu, frapanta este asemanarea dintre capul lui Crist si cel al sf. Ladislau in scena odihnei - aceleasi trasaturi, cu deosebire desenul pleoapelor inchise, ca si linia punctata a conturului aureolei. Este foarte probabil ca acelasi mester sa fi realizat picturile bisericilor din Darjiu si Homorod.

Juliana Fabritius-Dancu

• Biserica fortificata de la Mosna
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica evanghelica din Harman
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica fortificata din Biertan
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Vulcan II
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania