Biserica fortificata de la Mosna

Faurita de mainile dibace si neobosite ale mesterilor sasi (adusi in Transilvania ptr. apararea fruntariilor imperiului maghiar candva in cursul sec XII), biserica fortificata de la Mosna sta marturie istoriei locurilor si a oamenilor, vrednica insotitoare de-a lungul istoriei transilvane a celorlalte asezari sasesti, povestind noua celor veniti mai pe urma de timpuri zbuciumate si de civilizatia saseasca, cea care a contribuit decisiv la faurirea istoriei Ardealului. Pentru cei care doresc sa rapeasca cateva ore din timpul vacantei sau al concediului si sa se abata in aceste parti, comuna Mosna este situata pe valea Mosnei, afluent al Tarnavei Mari, pe Drumul Judetean 141 la 10 km sud de orasul Medias.
 

Situata in centrul satului, biserica evanghelica se zareste de departe asa ca nu se mai pierde timp cu intrebatul despre cum se ajunge acolo.
 

Atestata documentar la 1283, aici existand deja o fortificatie de pamant, asezarea este de fapt continuatoarea in timp a unei asezari mult mai vechi, databila in sec. I-III (prin descoperirea unui tezaur de monede romane).
 

In ultimul sfert al sec. XV se incheie ridicarea bisericii evanghelice, in stil gotic de catre mesterul Andreas din Sibiu, unul dintre cele mai reprezentative monumente de acest gen din sudul Transilvaniei, ridicata pe locul unei vechi bazilici a caror urme se mai observa inca pe zidul estic al cetatii, data in sec. XV.
 

Dupa ridicarea bisericii s-a trecut la fortificarea sa, cu aportul activ al localnicilor, executandu-se cele cinci turnuri de aparare si zidurile imprejmuitoare cu inaltimea de 9 metri, prevazute cu drum de straja si dublate pe partea sudica.
 

Fiind situata mai inafara axelor de circulatie din vremea respectiva, pe care s-au desfasurat si invaziile popoarelor migratoare, aceasta cetate a fost ferita oarecum de distrugerile acestor migratii, cunoscand doar trei valuri, degradarea sa fiind rezultatul aproape exclusiv al trecerii timpului si al nepasarii omenesti.
 

Biserica este o biserica cu trei nave, peretii de nord si sud fiind prevazuti cu intrari secundare, adapostite de doua turnuri de aparare prevazute la randul lor cu guri de tragere. Turnul propriu-zis al bisericii adaposteste trei clopote ( 2 mari si unul mic ), considerate ca fiind unele dintre cela mai mari din Transilvania, zgomotul produs de acestea de-a lungul timpului determinand aparitia unor crapaturi in zidul turnului.
 

Unul dintre cele mai interesante turnuri este Turnul "Slaninilor", situat pe latura sudica, numit asa dupa un obicei vechi al comunitatii sasesti care obisnuia sa-si depoziteze slanina in turn pentru pastrare dar si ca provizii in cazul unui asalt de durata asupra cetatii. In turnul de sud este amenajat un Muzeu al obiceiurilor si uneltelor utilizate de sasi de-a lungul timpului, unde sunt expuse si cateva obiecte descoperite de-a lungul timpului cu ocazia sapaturilor executate aici (monede romane, spade, varfuri de sulite), cea mai mare parte a obiectelor aflandu-se in prezent la Muzeul din Sibiu, urmand a fi readuse dupa terminarea lucrarilor de restaurare a cetatii, inceputa in urma cu cativa ani si sponsorizate de Banca Mondiala.

In cel mai vechi document care se refera la localitatile sasesti din zona Tarnavelor, datat in anul 1283, apare mentionat numele preotului din Mosna (Petrus), ceea ce confirma existenta bisericii la acea data. Mosna era o comuna prospera si de la intemeierea ei, candva in deceniul al saptelea din secolul al XIII-lea, si pana in 1533 a fost in competitie cu Mediasul si cu Biertanul pentru a deveni centru zonal, titlu obtinut pana la urma de Medias. Fiind o comuna puternica din punct de vedere financiar, comunitatea a ridicat aici intre anii 1480 si 1486 una din cele mai frumoase biserici-hala din zona Tarnavelor. De constructie s-a ocupat celebrul pietrar din Sibiu, Andreas Lapicida. Actualul lacas se ridica pe structura peretilor exteriori ai bazilicii. Biserica incorporeaza unele elemente ale bazilicii anterioare si foloseste material de la aceasta. Pietre de la stalpii care delimitau navele au fost folosite pentru ridicarea primei perechi de coloane. Corul impunator prezinta o absida poligonala in trei laturi si este acoperit de o bolta cilindrica cu penetratii. Nervurile de teracota ale boltii corului si absidei se incheie in doua chei de bolta ce figureaza un licorn si Maria cu Pruncul, ultima piesa fiind datata in 1525. Monogramele si initialele de pe cheile de bolta din nava centrala nu au fost inca descifrate.
 

Pe peretele nordic al corului este intrarea catre sacristie. Ancadramentul de piatra al usii, datat in 1501 si realizat de acelasi Andreas Lapicida, este unul dintre exemplele perfecte de sculptura gotica tarzie din Transilvania. La fel de remarcabil este si tabernacolul cu o inaltime de 11,05 metri care se afla langa usa sacristiei. Initialele mesterului pietrar pot fi descifrate pe strana tripartita din piatra, datand din 1500 si terminata cu trei arce in acolada, de pe peretele sudic al corului. Amvonul este si el o realizare a mesterului Andreas.
 

Peste sacristia boltita s-a construit o capela boltita la randul ei, la care se poate ajunge pe scara spiralata adapostita in turnuletul alipit la exterior corului si sacristiei. Tot pe aici se facea accesul catre nivelul fortificat al corului si catre podul bisericii. Navele sunt despartite de patru perechi de coloane, dintre care cele trei de la vest sunt construite diin caramida si decorate diferit pentru a nu izola grupul de coloane estic realizate din piatra refolosita de la vechea bazilica. Toate coloanele sunt inclinate spre exterior pentru a sustine boltile navelor laterale, construite inaintea celor ale navei centrale. Biserica a suferit renovari, reparatii si reconstructii in anii : 1575, 1630,1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1791, 1824, 1919, 1998, 2000.
 

Portalul apusean a fost zidit, pentru accesul in biserica folosindu-se portalul de pe latura de sud. In secolul al XIV-lea s-a ridicat turnul clopotnita de la vest. Initial in acesta se putea patrunde prin usa construita la est, dar aceasta a fost zidita, astfel ca accesul se face prin intermediul corpului de legatura construit intre turn si biserica, prin fereastra celui de al doilea etaj al turnului. Pe laturile de nord si sud se afla doua porticuri deasupra carora s-au construit capele, surmontate la randul lor de un cat de aparare, prevazut cu masiculiuri. In mod traditional, la acestea se putea ajunge prin turnuletele exterioare, adosate peretilor estici.
 

In 1520 se acorda comunei fonduri pentru fortificare. Acum este inaltat corul cu un nivel suplimentar, mai lat si cu guri de turnare intre contraforti. De asemenea sunt prezente si metereze de forme dreptunghiulare. La aceasta data presupunem ca a fost zidit portalul vestic si inaltate etajele suplimentare de pe porticurile laturilor de nord si sud. Dedesubtul cladirii de legatura dintre turn si biserica a fost construita o mica incapere boltita semicilindric. Un alt turn a fost ridicat langa cel de la vestul bisericii. Acesta are trei niveluri si este alipit laturii sudice a turnului clopotnita si peretelui vestic al lacasului bisericesc. In timp a devenit sediul primariei din Mosna. Turnul clopotnita a fost inaltat cu un al saptelea nivel, prevazut initial cu un drum de straja.
 

Tot in 1520 incep si lucrarile de construire a incintei. Zidurile aveau o inaltime de 9 metri si descriau un traseu dreptunghiular. Curtina este intrerupta de doua turnuri si doua bastioane. Turnul de poarta se afla la sud-est. Cele cinci niveluri ale sale sunt prevazute cu musarabii. Coridorul de acces in incinta era aparat de o hersa care glisa intre cei doi contraforti de pe latura exterioara. La sud se afla un alt turn mai scund, cu numai trei niveluri, ce proteja intrarea pietonala. Bastioanele se afla in colturile de nord-vest si sud-vest, ultimul fiind transformat in scoala si ulterior daramat. Curtina nordica este protejata de un turn cu patru niveluri, ultimul dintre acestea fiind scos in consola si avand guri de turnare.
 

Zidul de nord-est incorporeaza o capela gotica databila in jurul jumatatii a secolului al XV-lea. Partea interioara a curtinei avea camari pe doua niveluri deasupra carora se aflau drumurile de straja. Acestea din urma se sprijineau la sud si est de arcade iar la nord si vest de console din lemn. Majoritatea acestor incaperi au fost demolate. Cetatea avea la sud-est un zwinger de aproape 30 de metri, care se inchidea la vest cu o hersa. Initial acesta avea si un turn care a fost insa demolat ulterior.
 

• Biserica evanghelica din Harman
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfanta Treime din Cetate
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Biserica Sfanta Adormire a Maicii Domnului - Cetate
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: