Biserica Santamarie Orlea

Biserica reformata Sfanta Fecioara Maria din Santamarie Orlea, la inceput ortodoxa, ridicata in piatra de cnezii din familia Candestilor, pe la sfarsitul secolului al XIII-lea, in stil romanic, apartine de Comuna Santamarie Orlea, la o distanta de 10 kilometri de Bretea Romana. Biserica constituie un monument medieval de o valoare deosebita, atat prin arhitectura sa, cat si prin pictura murala.

Biserica Santamarie Orlea - scurt istoric

Biserica din Santamarie Orlea a fost construita in stil romanic tarziu, pentru a deservi o comunitate de colonisti catolici din apropierea Hategului, apoi, pentru cateva sute de ani - mai precis pana in 1555 -, ea a apartinut crestinilor ortodocsi, care au si pictat-o in stil bizantin, pentru ca documentele sa precizeze, la 8 martie 1559, ca preotul reformat Martin slujea aici de patru ani.

Biserica Santamarie Orlea, construita intre anii 1270 si 1280, este alcatuita dintr-o nava dreptunghiulara tavanita, cu turn decrosat pe fatada vestica, tribuna de lemn pe stalpi de zid la vest, si un altar dreptunghiular boltit in cruce pe nervuri.

Pentru ca mai sunt cateva familii catolice italiene in sat si nu au un lacas de cult, folosesc si ei vechea biserica. Pliantul ce ofera cateva informatii despre acest monument precizeaza in incheiere ca "actualmente, biserica este loc de rugaciune nu numai al cultului reformat, ci si al credinciosilor calvini, catolici, greco-catolici, ortodocsi si neoprotestanti".

Asadar, o biserica catolica, ortodoxa peste o suta de ani si care acum apartine cultului reformat. Reformati sunt insa foarte putini in sat, abia vreo sapte familii, si din acest motiv preotul slujeste aici o singura data pe luna.

Biserica Santamarie Orlea a apartinut timp de sute de ani celebrei familii Cande, care a devenit ulterior, in timpul Reformei, familia Kendeffi. Ei sunt cei care au adaugat frescele Apostolilor din Sfantul Altar si Rastignirea de pe peretele estic si si-au inaltat un balcon pe peretele vestic, unde asistau la slujbele religioase.

Tot ei sunt cei care au adaugat si o fereastra gotica la primul nivel al turnului, cele bifore si trifore, cu colonete, de la ultimele etaje, fiind de factura romanica si apartinand primei faze de constructie. Intrarea in biserica tip nava (interior 14,20 pe 8,50 metri), cu tavan din lemn, se face printr-un portal romanic cu vizibile influente de gotic timpuriu.

Biserica Santamarie Orlea - pictura

In interiorul bisericii din Santamarie Orlea se conserva un vast ansamblu mural, de o valoare exceptionala, picturile datand din mai multe etape. Picturile murale si ale navei imbina stilul bizantin cu cel italian si reprezinta cel mai vechi ansamblu ortodox din Romania - anii 1300-1330.

Peretii naosului conserva, in partea de nord, est si sud, un amplu ansamblu mural considerat printre cele mai valoroase din Romania. In interior se afla un ansamblu de pictura murala comportand trei straturi realizate in trei etape succesive.

Primul strat, cuprinzand cruci de consecratie, apartinand chiar etapei construirii bisericii; al doilea, opera a unui pictor peregrin originar din sud-vestul peninsulei Balcanice, datat printr-o inscriptie fragmentara la 1311, caruia ii pot fi atribuite picturile din naos.

Primele picturi sunt chiar anterioare anului 1311, ele constand in 10 cruci catolice de consacrare - probabil 12, la origine -, peste care s-au suprapus frescele bizantine cu influente romano-gotice, pictate intr-un ton cromatic roscat.

Remarcabile sunt scenele din viata Fecioarei Maria, Judecata de Apoi, sau minunatul Sfant Ierarh Nicolae, dar scena Inaltarii Sfintei Cruci este nemaiintalnita: Sfanta Elena si Patriarhul Macarie al Ierusalimului sustin Sfanta Crucea pe care o ridica un slujitor din fata unui mormant.

Pe peretele sudic al naosului s-a conservat imaginea monumentala a Sfantului Ierarh Nicolae, alaturi de care se afla inscriptia din anul 1311, pastrata doar fragmentar si scrisa cu frumoase majuscule in stil gotic timpuriu, in limba latina.

Legat intim de sfera artistica bizantino-balcanica, valorosul ansamblu de pictura murala din anul 1311, are si unele influente italiene, datorate mesterului anonim ce a zugravit-o, ce pare sa provina din ambianta sarbo-dalmatiana.

Al treilea strat reprezentat de picturile din altar, datorate, se pare unui pictor local si de cele de pe peretii de sub tribuna, datorate unui pictor peregrin de formatie occidentala, datand probabil din perioada anilor 1400.

In Sfantul Altar se remarca friza cu sase Apostoli, reprezentati in picioare, cu Sfinte Evanghelii in maini, facand parte din tema Cortegiul Apostolilor, pictura apartinand unui stil bizantin tarziu de pe la mijlocul secolului al XV-lea.

Absida altarului a fost pictata dupa anul 1447, Sfintii Apostolii fiind zugraviti cu hrisoave scrise in limba slavona. Asadar aici se intalnesc, intr-o tihnitoare convietuire, literele latine ale pisaniei cu caracterele chirilice ale filacterelor apostolilor.

In pronaos, donatorii si ctitorii au facut apel la un mester de scoala gotica, acesta aratandu-si talentul orin zugravirea tabloului votiv, alaturi de moartea Sfantului Pavel Tebeul sau Eremitul.

In partea dreapta a intrarii, pe peretele de vest a fost identificata o scena infatisand pe Sfanta Elisabeta a Ungariei, ingrijind leprosii, iar in partea dreapta o scena din viata acleeasi sfinte, precum si o compozitie avand o inscriptie latina. Elemente de pictura sunt vizibile si la exteriorul bisericii.