Manastirea Sfanta Elisabeta din Minsk - Belarus
Doriti sa cunoasteti vesnicia? Deplasati-va la marginea orasului Minsk. Printre constructiile comune ochilor, obisnuite, atentia dvs, involuntar va fi captata de catre cupolele aurite, care ating cerul, ale lacasurilor vazute din departare.
 {
googletag.defineSlot('/11453545/G2_Crestinortodox.ro/G2_Crestinortodox.ro_Largebox', [336, 280], 'div-gpt-ad-1742901502419-0').addService(googletag.pubads());
googletag.display('div-gpt-ad-1742901502419-0');
});
</script>
</div>
ro/admin/_files/newsannounce/m-5ac.jpg)
Intrati prin portile Manastirii si veti simti, ca aici, dincolo de peretii Manastirii, timpul nu mai exista. Aici totul este altfel: legile, relatiile, fetele oamenilor.
Nu, nu de la frumusetea tulburatoare a ansamblului architectural, vi se taie rasuflarea, ci de la sentimentul inexplicabil de libertate si protectie, de apropiere de Cer, de parca v-ati aminti tot ce v-a fost atat de drag, dar acoperit cu naframa uitarii.
|
|
Manstirea Sf. Elisaveta, s-a nascut pe teritoriul spitalului de boli mintale in 1999. Nu intimplator, lacasul poarta numele marei Ducese Elisaveta, care a creat in Moscova lacasul din complexul Marfo-Mariinsk. Ca si maicutele de la Marfo-Mariinsk, cele de la Sf. Elisaveta, duc o viata in rugaciuni, muncesc in ateliere, servesc oamenilor prin acte de caritate si buna credinta. Maicutele viziteaza pe cei alienati mintal, alina si ingrijesc pe copiii internatului, povestesc despre Dumnezeu.
Sa vedeti cum radiaza bucurie fetele celor napastuiti, lipsiti de sperante, cand sufletele lor sunt atinse de frumusetea Dumnezeiasca.
Biserica - Cerul pe pamant. Necontenit, suna in lacasurile bisericesti rugaciunea despre pace in toata lumea, rugaciuni pentru cei care au nevoie de dragoste.
|
|
Exista o invatatura, care spune ca Cel de Sus, alege doar locuri deosebite pentru a servi lacasurilor Sale. Atunci cand preotul de la Soborul Sf. Petru si Pavel si cei care ii erau alaturi, vizitau bolnavii mintali de la spital, s-a nascut si ideea constituirii unei Manastiri, care la inceput a parut irealizabila.
"Dar Biserica se intarea in credinta". Impreuna cu maicutele, preotul a plecat la un mai mare al bisericilor din regiune, staretul Nicolae, pentru a cere un sfat. "Maicutele albe!" - bucuros le-a intimpinat staretul. Dupa care le-a dat 5000 de ruble si a zis: "Restul vor adauga oamneii".
Atunci au inceput lucrarile de constructie. Iar sponsor a fost nu un om de afaceri prosper, ci staretul Nicolae. Zilnic maicutele se rugau, cerand ajutor. Erau momente cand lucrarile incetau din cauza lipsei de fonduri, dar la momentul potrivit cineva dona suma necesara.
In mijlocul curtii interioare ingrijite cu atentie, pierduta in marea de trandafiri, se inalta Manastirea alba ca neaua, la care se adauga corpuri auxiliare, impodobite cu fresce. Precum o nava mareata, care intretaie valurile pe oceanul vietii, isi continua drumul catre Imparatia Cereasca. Si reamintim randurile din scrisoarea Sf. Elisaveta: ".noi muncim, ne rugam, speram si in fiecare zi simtim binecuvantarea lui Dumnezeu. In fiecare zi traim un miracol. Si altii incep sa traiasca acest sentiment si vin in biserica noastra, pentru a-si linisti sufletele".
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.