Cu un nume inedit in toponimia ialomiteana si romaneasca chiar, satul Marsilieni, asezat pe malul drept al raului Ialomita, are o istorie de o jumatate de mileniu. Prima sa atestare dateaza probabil din anul 1504, intr-un hrisov al voievodului Radu cel Mare. In timpurile medievale si in prima jumatate a secolului XIX, asezarea si mosia pe care se afla au purtat numele de Dalga - insemnand "Lunga in slavona - de unde numele de "Satul lung. In secolele al XVI-lea si al XVIII-lea, mosia Dalga s-a aflat in proprietatea mosnenilor, dintre care unii sunt amintiti dupa anul 1600 ca martori sau hotarnici de mosii.
 {
googletag.defineSlot('/11453545/G2_Crestinortodox.ro/G2_Crestinortodox.ro_Largebox', [336, 280], 'div-gpt-ad-1742901502419-0').addService(googletag.pubads());
googletag.display('div-gpt-ad-1742901502419-0');
});
</script>
</div>
crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/biserica-marsilieni.jpg)
O vreme, satul a fost domnesc, fiind cumparat de Mihai Viteazul de la megiesii locali, apoi daruit de Simion Movila si intarit de Radu Serban voievod la anul 1609 lui Pana mare vistier, de la care s-au rascumparat mosnenii. Apare cu numele Dalga sau Dylga pe hartile straine de epoca, precum harta austriaca de la anul 1788. Dupa anul 1850 a primit numele de Marsilieni, dupa Sultana casatorita Marsil, in proprietatea careia se afla mosia pe care era asezat satul. Dupa organizarea comunala de la anul 1864, Marsilienii au devenit comuna, la care intre anii 1874-1876 s-au alipit satele Piersica si Borduselu. In anul 1882, comuna Marsilieni cuprindea satul omonim, precum si catunele Dalga Mica si Vaideei, iar la 1905 comuna cuprindea satele Marsilieni, Dalga Mica si Neamtu, ulterior contopite sub numele de Marsilieni.
Dintre monumentele satului se remarca biserica parohiala, situata in centrul asezarii, in apropierea sa aflandu-se scoala primara si monumentul eroilor reintregirii. Avand hramul Sfintii Imparati, biserica parohiala a fost ridicata la anul 1836 in locul unui locas mosnenesc mai vechi. Dupa aplicarea legii agrare din vremea lui Cuza-Voda, biserica a primit in proprietate 17 pogoane de teren. A fost reparata la anul 1898, apoi de mai multe ori in secolul XX, dupa ce a fost afectata de cutremure. In primul secol de existenta a bisericii, au slujit acolo preotii Vlad Ionita, Popa Costache, Alexandru Vasilescu si Vasile Voiculescu. Preotul Alexandru Vasilescu a slujit acolo o viata de om, intre anii 1880-1935 si odihneste in cimitirul satului, langa peretele altarului bisericii.
La anul 1939, la biserica erau facute donatii in odoare, de catre Sotir Rondir, Constantin Manta, Maria Lupu Grigore s.a. Lacasul are un plan de nava si o absida semicirculara. Dispune de tinda, unde se afla un frumos istoric al bisericii, asezat in rama deasupra intrarii in pronaos. O singura turla de tabla, octogonala ca plan, incununeaza incaperea pronaosului. Lacasul se prezinta in buna stare, dupa ultimele restaurari. La exteriorul sau se remarca un tablou al Sfintilor Imparati Constantin si Elena, asezat pe peretele vestic al bisericii.
prof. drd. Stefan GRIGORESCU
Baraganul Ortodox
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.