Catedrala episcopala din Constanta
Catedrala Ortodoxa din Constanta, inchinata Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, este cea mai mare biserica ortodoxa din orasul amintit. Asezata in piata Ovidiu, in fata cladirii Arhiepiscopiei Tomisului, catedrala a fost zidita intre anii 1883-1885, dupa planurile arhitectului Ion Mincu (1852-1912). Acest arhitect este considerat a fi creatorul unui stil arhitectural aparte, inspirat din traditia romaneasca a secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea.
Piatra de temelie a fost pusa in ziua de 4 septembrie 1883, in timpul mitropolitului Iosif Georghian, sfintirea acestea avand loc in data de 22 mai 1895. In parcul ce inconjoara catedrala se afla un complex arheologic in care sunt identificate elemente ale vechiului oras Tomis.
Biserica a a fost construita incepand cu anul 1883, in stilul vechii arhitecturi din Tara Romaneasca, insa deschiderea acesteia a avut loc abia in data de 22 mai 1895, din cauza noncorfomismului picturii, care a trebuit sa fie refacuta de catre George Demetrescu Mirea.
In ziua de 9 noiembrie 1975, Episcopia Dunarii de Jos este ridicata la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Tomisului si Dunarii de Jos, cu resedinta la Galati, iar la Constanta va fi resedinta Episcopului Vicar.
Pana in anul 1923, cand s-a infiintat Episcopia din Constanta, aceasta mareata catedrala a fost o simpla biserica parohiala. Astfel, dupa anul 1923, biserica este aleasa pe post de catedrala episcopala, ea slujind satisfacator acestui scop pana in data de 3 august 1941, cand un bombardament aerian din cel de-al Doilea Razboi Mondial o distruge partial.
Dupa terminarea razboiului, intre anii 1946-1951, s-au executat lucrarile necesare de restaurare. Catedrala a fost resfintita de patriarhul Justinian Marina si de episcopul Chesarie al Dunarii de Jos, in ziua de 14 ianuarie 1951. La aceasta data, catedrala a reintrat in folosinta ca biserica parohiala si catedrala a orasului Constanta. Mai apoi, intre anii 1957-1959, s-au executat reparatiile exterioare necesare.
Catedrala din Constanta, zidita in stilul neo-bizantin, din caramida presata, impune prin monumentalitatea fatadei si prin turnul inalt de treizeci si cinci de metri. Sculptura prezenta pe catapeteasma, strane, candelabre, policandre si sfesnice - aliaj metalic din bronz cu alama - este realizata la Paris, de catre casa Andre Dore, dupa planurile lui Ion Mincu.
Pictura catedralei a fost lucrata in fresca, intre septembrie 1959 si noiembrie 1965, fiind opera pictorilor Gheorghe Popescu si Niculina Dona, din Bucuresti. Catedrala s-a resfintit de catre episcopul Chesarie Paunescu, imediat dupa terminarea picturii, adica tot in noiembrie 1965.
In catedrala episcopala sunt depuse, la loc de cinste, Moastele Sfantului Pantelimon, praznuit in data de 27 iulie, si parti din Moastele Sfintilor Cuviosi Axentiu, praznuit in ziua de 14 februarie, si Simeon Stalpnicul, praznuit in ziua de 1 septembrie. Moastele Sfantului Pantelimon au fost aduse aici de catre preotul Dimitrie Popescu, in anul 1931. In catedrala mai sunt pastrate si Moastele Sfintilor Epictet si Astion, descoperite la Halmyris, in anul 2001, alaturi de icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, pictata la Manastirea Durau.
Alaturi de catedrala episcopala, in partea de miaza-noapte, se afla palatul arhiepiscopal al Arhiepiscopiei Tomisului, zidit in anul 1925. Piatra de temelie a acestuia a fost pusa de patriarhul Miron Cristea, impreuna cu episcopii Grigore Comsa al Aradului si Ilarie Puiu al Hotinului, sub pastorirea episcopului Ilarie Teodorescu. Incepand cu 1 decembrie 2001, catedrala episcopala are statut de manastire.
"Pe cei ce impreuna cu oamenii s-au aratat mai inainte ingereste cugetand, si acum, cu ingerii fiind, cu cantari ingeresti si lui Dumnezeu cuvioase, sa laudam pe intai statatorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbavitorii sufletelor noastre, strigand: Bucurati-va Petru si Pavele, Apostolilor! Cei ce sunteti intre Apostoli, mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, Stapanului tuturor rugati-va, pace lumii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila. O, preadulce Petre si preaiubite Pavele, parintii cucerniciei noastre, primiti aceasta scurta cantare, ca pe o gangurire de prunci mici, si slavei celei vesnice invredniciti pe cei ce viersuiesc: Aliluia!"
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.